Florica Cherecheș

## Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Chiar mai trebuie să discutăm ce este familia?”

Săptămâna trecută m-am bucurat să aud că amendamentul pe care l-am trimis Comisiei de revizuire a Constituției a fost adoptat cu o mare majoritate de voturi. Amendamentul se dorea o clarificare la definiția familiei cuprinsă în articolul 48, în noua formulare, aceasta fiind definită ca luând ființă prin căsătoria liber consimțită a unui bărbat cu o femeie. Mi se pare ciudat și de necrezut că un astfel de amendament a stârnit atâtea dezbateri și polemici într-o țară care se numește creștină și în condițiile în care nu am auzit niciun lider politic spunând că s-ar dori legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex.

Atunci de ce atâta vâlvă pentru un amendament care clarifică un lucru natural și firesc cum este căsătoria unui bărbat cu o femeie?

## Stimați colegi,

Noi toți suntem aici pentru a-i reprezenta pe cetățenii României, care cred, în majoritatea lor, că familia, înființată pe uniunea dintre cele două sexe, este primul și cel mai important centru al vieții sociale. Familia astfel constituită s-a dovedit cadrul optim de formare a noilor generații, iar rolul esențial jucat de această instituție în trecutul, prezentul și viitorul dorit al țării poate și trebuie specificat în Constituție. De fapt, aceasta nici nu este o prevedere nouă, ci doar o clarificare a definiției existente. Nici modificarea nu e o noutate, având în vedere că, în 2006, Alianța Familiilor din România a inițiat o campanie amplă în acest sens și a reușit să strângă semnături de la 650.000 de cetățeni care încă așteaptă să o vadă pusă în practică.

Menționarea clară a familiei naturale, monogame și nucleare cu valoare protejată de Constituție nu poate fi interpretată ca o ofensă adusă cuiva, ci este doar recunoașterea juridică a unei realități și a dezideratului unei permanențe; o reașezare în limitele normalității, conformă cu spiritul creștin al românilor. Ea reprezintă o măsură care a devenit absolut necesară în contextul unei stări de criză a familiei, cu tot mai multe familii destrămate și copii crescuți de un părinte singur.

De altfel, statul român modern se situează, cronologic, în urma familiei. Privind în urmă, găsim o corespondență uimitoare între perioadele în care familia a fost puternică și independentă și prosperitatea societății, la modul general, și, invers, o familie slabă, redusă ca importanță în ponderea actelor sociale sau folosită ca mijloc de manipulare ideologică, a dus la stări sociale tensionate, la stagnare sau la sărăcie și criză, așa cum este cea prin care trecem acum.

Privind spre viitor, perspectivele demografice sumbre ale României ne impun să fim foarte atenți la modul în care statul garantează dezvoltarea unui model social și, mai ales, la care este modelul social optim.

Conform ultimului recensământ intern, dar și al Indexului Global al Religiei 2012, realizat de Gallup International, România este printre cele mai religioase țări ale lumii. Cetățenii români sunt pe locul șase în lume în ceea ce privește credința lor. Noi avem datoria să facem legi care să respecte modul de viață și credința celor ce compun acest popor.