Ion Ganea

Vă mulțumesc, doamna președintă de ședință. Stimați colegi, Onorat Senat,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Politicianism electoralist sau democrație?!”.

În teorie, regimurile democratice pun în operă voința majorității membrilor societății, iar identificarea voinței majorității se face prin votul liber exprimat de cetățeni în alegeri și referendumuri. În teorie, democrația arată bine, sună frumos, e fascinantă. În realitate însă, cele mai multe lucruri se complică. Pe nesimțite, prin tot felul de manevre incorecte, în unele țări, inclusiv la noi, democrația ideală ia uneori forma celei mai înșelătoare și nocive pseudodemocrații, ca să nu mai spunem „dictaturi”, fiindcă poate ar fi prea mult. Unii mai „filozofi” ar spune că idealul de aceea este ideal, fiindcă nu poate fi atins. Dar adevărul e că numai în măsura în care comunitățile umane reușesc să conserve avantajele sistemului democratic și virtuțile democrației pot asigura concetățenilor un standard înalt de civilizație și bunăstare.

Din acest punct de vedere, nu numai societatea românească actuală, ci și comunitatea europeană trăiește în plin paradox. Cu cât se clamează mai mult respectarea valorilor și a principiilor democratice, cu atât mai intense și mai numeroase sunt atacurile fățișe la democrație, excesele autoritariste, lipsa de transparență și de onestitate a demersurilor unor înalți oficiali sau ale unor instituții.

În acest context, întrebările pe care și le pun tot mai mulți concetățeni sunt nu numai îndreptățite, ci și realmente legitime și necesare. Ei se întreabă, de pildă, dacă e corect și normal ca un candidat la cea mai înaltă magistratură în stat, precum președinția statului, în loc să-și prezinte public bilanțul mandatului avut, cu reușitele și nereușitele sale, pentru a dovedi seriozitate și asumare, în vederea solicitării unui nou mandat, să impună în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, în locul bilanțului de mandat exercitat, un așa-zis referendum pentru transformarea Parlamentului tradițional din unul cu două Camere într-o garsonieră. Sau dacă e normal, firesc și democratic ca alt candidat la aceeași demnitate să ocolească sfidător și arogant necesara dare de seamă către națiune despre rezultatele primului său mandat, să plănuiască iar un eventual referendum ori să deturneze agenda dezbaterii publice, scoțând de la naftalină teme cețoase, precum cea a tainelor Revoluției, peste care au trecut deja 30 de ani de îngropări și dezgropări propagandistice, socialmente contraproductive, blurând, obturând adevărata tematică electorală specifică regimului autentic democratic.

De asemenea, se mai întreabă oamenii, cu deplină îndreptățire, dacă repetatele manifestări ilegale în grup

gălăgios, care tulbură discreționar viața întregii societăți, afișând inscripții vulgare, aruncând cu ouă, mânjind cu suc de roșii, atacând pietoni, blocând circulația și dedându-se la violențe și insolențe inacceptabile asupra forțelor de ordine, au ceva în comun cu democrația, cu statul de drept și cu disputa de idei generatoare de progres în folosul general al societății.