Mircea Irimescu

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Bună dimineața!

Declarație mea politică se intitulează „Nevoia de morală și memorie”.

Stimați colegi,

Susțineam în declarația mea politică de săptămâna trecută nevoia de solidaritate care se resimte în cadrul activității deliberative din Camera Deputaților. Pe lângă aceasta, sunt convins că – deși încă demult unii susțin că morala nu este necesară în politică – o purificare, o întărire din perspectivă morală a nivelului dezbaterilor din Camera inferioară a Parlamentului României ar fi foarte utilă calității muncii pe care o depunem și mă grăbesc să adaug că la fel de necesară ar fi și demonstrarea în cadrul dezbaterilor aceluiași for legislativ a faptului că domnii deputați cunosc istoria țării noastre, întâmplările prin care a trecut acest popor de-a lungul timpului și-și însușesc în mod critic faptele trecutului nostru.

Pe de o parte, cele mai multe dintre abordările de astăzi din cadrul discuțiilor parlamentare specifice din cadrul Camerei se fac ca și cum ar fi vorba despre lucruri absolut noi, unicate cu care ne fericește pronia cerească numai pe noi. Este limpede pentru oricine că în realitate nu este nici pe departe așa și că volumul de experiență adunat în decursul timpului, atât în istoria noastră, cât și a altor popoare, ar fi un capital de experiență și înțelepciune foarte folositor dezvoltării normale a societății românești. Pe scurt spus: n-ar fi cazul să inventăm roata atât de des pe cât o facem noi

acum. De foarte multe ori ar trebui doar să adaptăm sau chiar să copiem acte normative care s-au dovedit a fi foarte utile prin alte părți.

Pe de altă parte, nu de puține ori suntem în situația de a repeta greșeli din trecutul nostru recent sau mai îndepărtat. Însănătoșirea morală a vieții publice românești ar avea mult mai multe șanse să se petreacă dacă chiar Parlamentul României ar oferi un model de urmat. Ar fi de subliniat și unele exemple din domenii practice. De exemplu, situația de criză economică în care ne aflăm, în care ar fi benefică analiza unor situații similare cu care s-a confruntat țara noastră în secolul trecut. Și în domeniul fiscal țara noastră are un prețios capital de experiență, care n-ar trebui neglijat.

Nu în ultimul rând, derapajele morale de care sunt acuzați în presă și în discuțiile curente dintre români unii dintre aleșii națiunii poate n-ar mai avea loc dacă fapte și personaje negative ale trecutului nostru ar fi cunoscute, judecate și criticate public așa cum s-ar cuveni. Efecte ale unor năravuri și moravuri malefice societății noastre ar avea șansa de a fi diminuate sau chiar eliminate dacă s-ar face recurs mai des la valorile trecutului. Chiar condamnarea unor regimuri politice și a doctrinelor care ne-au adus imense prejudicii se face la noi mai mult formal, fără urmări practice în activitatea noastră.

Pentru a ilustra cele spuse mai sus vin cu un exemplu concret, petrecut chiar săptămâna trecută. O prestigioasă revistă culturală din București ne semnalează situația în care a ajuns revista „Memoria”, publicație care de douăzeci de ani se străduiește să aducă în viața publică a României lecția trecutului recent și morala de care avem acum atâta nevoie. Revista nu mai poate apărea pentru că i s-a tăiat întreaga subvenție de care beneficia din partea statului prin Administrația Fondului Cultural Național. Este criză și s-a găsit de cuviință să se suprime anume această publicație. Degeaba insistă redacția revistei asupra necesității apariției ei, cei îndrituiți să decidă consideră „că este destul: nu ne mai trebuie trecut, nu ne mai trebuie amintirea suferințelor, a jertfelor și a eroismului, nu ne mai trebuie memorie” (fragment din comunicatul de presă al redacției revistei).