Florin Gheorghe

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi se intitulează „Capitalul românesc – prea fragil, prea sărac pentru economia europeană”.

Stimați colegi,

Am analizat cu mare atenție programele electorale ale partidelor politice care vor candida la alegerile generale din decembrie și, dacă ar fi să găsim un punct comun, toate acestea vorbesc cu un deosebit patos despre capitalul românesc.

Nu este nici prima dată și poate nici ultima oară când ne amintim că valoarea adăugată se creează în economia privată și că economia noastră este astăzi dominată de capitaluri străine puternice, competitive, greu de concurat de către întreprinzătorii noștri români.

Nu trebuie să uităm că avantajele uriașe pe care ni le-a oferit aderarea la Uniunea Europeană au fost parțial umbrite

de concurența teribilă venită dinspre Vestul puternic dezvoltat și de incapacitatea administrativă de a mai proteja capitalurile românești, prin pârghii naționale.

Chiar dacă acționăm într-o piață unică, chiar dacă ajutoarele de stat sau sprijinul direct pentru producătorii români nu mai sunt posibile, există însă nenumărate pârghii de politică economică prin care putem sprijini capitalul românesc să se dezvolte și să concureze în mod real cu companii puternice care acționează de zeci de ani pe piețele internaționale.

Evident că, pentru a vedea cum putem sprijini capitalurile românești, ar trebui să ascultăm de la aceștia ceea ce au ei în mod real nevoie. De exemplu, ca om care intră în contact cu oamenii care muncesc, știu foarte bine că aceștia nu așteaptă milă de la stat, nici ajutoare și nici compensații.

Dacă statul, prin intermediul Guvernului, ar vrea să facă ceva pentru ei, atunci ar putea să se uite atât la simplificarea politicii fiscale, la atitudinea organelor de control fiscal, la sutele de taxe fiscale și parafiscale și la miile de ore pierdute de antreprenori la cozile generate de birocrația română.

Un pas uriaș s-a făcut săptămâna trecută, atunci când, prin voința noastră unanimă, am decis să eliminăm peste 100 de taxe. Sper să putem continua acest proces și prin eliminarea nenumăratelor formulare, care mai de care mai trăsnite, la zecile de declarații inutile și la alte documente nejustificate și să lăsăm antreprenorii să muncească, nu să stea la cozi.

Ce mai putem face pentru antreprenorii români? Evident, să-i sprijinim să angajeze mult mai ușor și mult mai puțin costisitor oameni. Am diminuat CAS, în anul 2014, cu cinci puncte procentuale, iar numărul locurilor de muncă în economie au apărut ca din neant.

Oare cum ar arăta piața muncii din România, cum ar arăta rata șomajului, dacă am continua procesul de relaxare fiscală aplicată muncii?

Nu în cele din urmă, aș dori să pun degetul pe rană și să spun, fără nicio temere, de ce nu reușesc antreprenorii români să se dezvolte, de ce nu reușesc să-și crească cifra de afaceri, să crească ponderile la export.