Radu Mihai Mihail

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Ieri a fost Ziua internațională a drepturilor copilului. Statisticile oficiale în România produc cifre diverse, dar este foarte clar că în țară avem undeva între 150.000 și 300.000 de copii ai căror părinți sunt plecați în afara țării. Aceștia sunt copii privați de căldura prezenței mamei sau a tatălui lor sau uneori a ambilor părinți, privațiune care poate aduce prejudicii grave dezvoltării lor.

Tot ieri, Grupul de lucru interinstituțional pentru copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate și-a prezentat concluziile și au avut loc dezbateri pe această temă. Grupul de lucru a propus măsuri concrete pentru a limita această problemă, de la modificarea legislației la investirea în consiliere.

Și eu, în numele USR, am propus măsuri practice în acest sens. Am propus, în fiecare buget anual, ca statul să investească în informarea celor ce-și pun problema plecării la muncă în străinătate, adică să facă prevenție. Munca organizațiilor neguvernamentale – o parte dintre ele parte a acestui grup interinstituțional de lucru pe problema copiilor cu părinții plecați în străinătate –, deci aceste ONG-uri, activitatea lor trebuie susținută și acompaniată. Și vom susține toate propunerile pe care le-au făcut în cadrul grupului de lucru.

Ceea ce nu trebuie să uităm este începutul, rădăcina; acolo trebuie să acționăm în primul rând: educația, grija față de copii, față de viitorul țării. Cel mai important lucru pe care-l are România de făcut pentru copiii noștri este facilitarea de locuri de muncă de calitate, în industrii de viitor, care se traduc în bani pentru taxe și impozite, care apoi să meargă în sistemul de educație, să meargă în sistemul de sănătate, locuri de muncă ce oferă perspectiva unei bune calități a vieții. Asta va contribui la menținerea unor familii unite și mulțumite aici, în țară.

Pentru asta, avem nevoie de investitori. Pentru asta, trebuie să cheltuim bani pe lucruri care la rândul lor produc bani, nu pe pensii speciale. Pentru asta, avem nevoie de infrastructură. Avem nevoie de un sistem fiscal predictibil și stabil. Avem nevoie de un sistem birocratic eficient și informatizat, adică exact ce nu face în acest moment guvernarea PSD–ALDE. Avem nevoie de școli. Avem nevoie de spitale. Avem nevoie de cultură veritabilă, care să ne ducă mai departe în aspirațiile noastre.

Guvernele Dragnea–Dăncilă 1, 2, 3 și care or mai fi ele de acum înainte demonstrează foarte clar că nu poți conduce o țară cu miniștri care silabisesc cu greu două propoziții, cu miniștri care nu au nici cea mai mică idee despre domeniul pe care-l conduc sau pe care s-ar presupune că ar trebui săl conducă. Am auzit-o și pe asta: „Nu știu ei, îi învață partidul.” Dar copiii celor plecați la muncă în străinătate nu au timp să aștepte ca miniștrii PSD–ALDE să se califice la locul de muncă, degradând în acest timp situația României.