Viorel Salan

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică ce am s-o prezint azi am intitulat-o „Comisia SIPA, față în față cu activismul politic manipulativ”.

Am aflat cu stupoare cu o săptămână în urmă că mă aflu în eroare. Mi-a adus-o la cunoștință un judecător de instanță, care este blogger și formator de opinie în timpul liber. Și nu este vorba despre mine, ci despre colegii parlamentari care au făcut parte din Comisia parlamentară de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului, pentru a clarifica aspectele ce țin de desființarea Direcției Generale de Protecție și Anticorupție.

Judecătorul Cristi Danileț a declarat public că raportul comisiei parlamentare comune a fost întocmit degeaba. Rezultă de aici, implicit, că votul plenului reunit al Camerelor Parlamentului României a validat un document fără valoare în sine. Cristi Danileț susține – și mă văd nevoit să citez exact, cu ghilimele de rigoare – că „afirmațiile din raportul comisiei de anchetă nu se adeveresc și, în orice caz, faptele reclamate nu constituie ilegalități penale”. Aceste declarații au fost făcute în contextul în care Cristi Danileț a primit de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism un răspuns de finalizare a cercetărilor în legătură cu denunțul pe care tot el îl făcuse în mai 2017.

În această situație, mă văd nevoit să aduc unele clarificări absolut necesare. Mai întâi, raportul final întocmit a fost dezbătut în ședința finală a Comisiei DGPA și nu au existat concluzii divergente. Textul raportului, inclusiv concluziile formulate, au fost asumate de către toți membrii comisiei. A fost formulată din partea opoziției doar o opinie separată, depusă în scris la Biroul permanent al Senatului României.

În al doilea rând, toate ilegalitățile semnalate în raportul final au fost formulate pe baza unor suspiciuni rezonabile, așa cum au rezultat ele din audieri și din documentele juridice obținute în urma corespondenței instituționale purtate, și erau, în marja unor suspiciuni rezonabile, fapte penale în momentul comiterii lor.

Voi exemplifica referindu-mă la cea mai gravă situație constatată de către comisie și pentru care există probe în documentele care însoțesc raportul. În ianuarie 2006 ministrul justiției în exercițiu de la acea dată, Monica Macovei, a pătruns în spațiile operative ale Serviciului Intern de Protecție și Anticorupție fără să îndeplinească condițiile legale, în speță fără să dețină certificat ORNISS. Acest lucru rezultă fără dubiu din documentele juridice obținute de comisie. Și doresc să subliniez gravitatea excepțională a situației în care un ministru al justiției în exercițiu decide să încalce flagrant legea, în condițiile în care i s-a adus la cunoștință aceasta.

Desigur, orice cetățean are dreptul la o opinie exprimată liber, dar mi se pare inacceptabil ca un judecător să etaleze un discurs atât de versatil, pentru a specula deficiențe de fond ale sistemului juridic în interes care pare mai degrabă personal decât civic. Apreciez ca total inadecvată apetența unui judecător pentru manipularea adevărului și în contradicție cu esența statutului său profesional.