Vlad Tudor Alexandrescu

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea de astăzi este una politică în sensul în care societatea face parte din politică. Declarația mea este despre abuzurile și nedreptățile pe care le suferă copiii instituționalizați în țara noastră.

Vreau să vă vorbesc astăzi despre personalul din centrele de plasament, despre directorii de DGASPC, despre angajații plătiți cu bani mulți pentru a avea grijă de copiii abandonați și care, unii dintre ei, îi maltratează, îi abuzează, îi înjură și îi rănesc pe copiii statului român.

De la tribuna Senatului, din cea mai reprezentativă instituție a democrației din România, vreau să transmit un mesaj pe care să-l audă toți cei care ani de zile au crezut că nu vor fi trași la răspundere pentru ce fac în spatele geamurilor de termopan din centrele de plasament: vocea copiilor este auzită! Îi voi asculta pe toți cei care vor veni la mine. Voi încerca să-i ajut pe toți copiii instituționalizați care îmi scriu pe rețelele sociale sau pe e-mail și îi voi apăra în fața sistemului ce i-a abandonat a doua oară.

M-am ocupat deja de fiecare tânăr care mi-a scris și am sesizat de fiecare dată organele abilitate când interesul superior al copilului a fost îngrădit de persoane fără răspundere și fără omenie. Am fost să-i văd și, deși au încercat să mă oprească unii dintre ei, copiii au venit la mine și mi-au spus cum stau lucrurile cu adevărat și cât de protejați nu sunt în mediul în care cresc.

La aproape un an de când am pășit în centrele de plasament pentru a-i ajuta pe copiii care cresc acolo, nu mi-am pierdut deloc energia și motivația. Dimpotrivă, prin inițiative legislative, prin instituții pe care le-am sesizat, prin mărturii sincere de la copii, voi reuși să schimb în bine viețile celor care sunt marginalizați și umiliți de niște făpturi cu chip de om. Deși unii au încercat să-i manipuleze pe copii, să-i sperie, aș vrea să știe că ei nu pot închide gura unui copil; adevărul va ieși la iveală, iar inocența copiilor mă face să aloc toate resursele necesare pentru ca abuzurile prin care au trecut să înceteze.

Cei din DGASPC care își bat joc de viitorul acestei națiuni trebuie să se oprească acum. Dacă nu o vor face, noi vom afla, iar în acel moment nu ne vom lăsa până când nu vor înceta să aplice unor copii tratamente specifice totalitarismului. Nu mai suntem în perioada comunistă sau în anii ’90, nu se mai pot ascunde în penumbră. Suntem într-o perioadă în care informația circulă foarte rapid, iar dacă cei care distrug viitorul unor copii nu conștientizează acest lucru, atunci eu mă voi lupta pentru a schimba sistemul actual, viciat.

Nu voi reuși singur, dar nu sunt singur. Alături de colegii mei din Uniunea Salvați România, alături de toate fundațiile și asociațiile ce luptă pentru a-i ajuta pe copiii instituționalizați, alături de profesioniștii care se gândesc și la cei abandonați și alături de acei reprezentanți ai statului care nu și-au trădat menirea, voi reuși. Pentru că împreună suntem mai puternici, iar împreună cu tineri și copii blânzi, onești și iubitori nimic nu ne va opri!