Viorel Salan

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică ce am s-o prezint azi am intitulat-o „Suntem români și ar trebui să votăm cu România”.

Paradoxul face ca sărbătorirea a 100 de ani de la Marea Unire să ne găsească, din păcate, atât de dezbinați. În loc să aniversăm împreună, umăr la umăr, Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, evenimentele ultimei săptămâni au dezvăluit existența unei grave fisuri naționale. Din câte am putut să-mi dau seama, miza a devenit suveranitatea națională. Există un grup de români care vor să cedeze o parte din suveranitate și românii care vor să păstreze neatinsă această suveranitate.

România va prelua de la 1 ianuarie 2019 președinția Consiliului European pentru o perioadă de șase luni de zile. Este o onoare și un privilegiu pentru oricare stat membru al Uniunii Europene. Este, de asemenea, un examen de maturitate politică și o mare responsabilitate.

În acest sens, semnalul primit de la Bruxelles a fost foarte clar: pentru o președinție de succes a României „trebuie să existe un consens între Președinție, Guvern și Parlament”. Și pot să afirm cu certitudine că există acest consens între Parlament și Guvern, deoarece la nivelul ambelor instituții a fost înțeleasă această cerință politică minimă a unei bune comunicări și colaborări. Interesul României este deasupra oricăror disensiuni, fie ele mai mari sau mai mici. Neînțelegerile politice pot fi trecute, temporar măcar, în plan secundar, ceea ce s-a și făcut la acest nivel instituțional.

Din păcate, nu același lucru se poate afirma și despre Președinția României. În timp ce premierul îi cere să renunțe la declarații politice în această perioadă tocmai pentru ca România să poată onora marea responsabilitate ce-i revine la nivel european, președintele țării alege să fie ironic și zeflemitor. Președintele ales al tuturor românilor vorbește cu aroganță și un aer de superioritate când vine vorba despre eforturile intense ale Guvernului României de a pregăti preluarea conducerii Consiliului Uniunii Europene. Președintele României, în loc să dea asigurări că România este capabilă să-și respecte statutul, declară, dimpotrivă, că România nu este pregătită.

Să înțelegi necesitatea existenței acestui consens politic intern nu e greu, dacă ții la binele României.

Din păcate, Președintele României nu este singurul care creează dificultăți acestui proces. Raportul Mecanismului de Cooperare și Verificare și rezoluția adoptată în Parlamentul European au devenit pentru noi două teste relevante și dintr-o altă perspectivă, aceea de a constata care anume români sunt efectiv împotriva României. Și îi putem considera astfel de vreme ce au votat în favoarea rezoluției Parlamentului European, un document în mod evident părtinitor în raport cu situația reală din România și care trece peste anumite norme de drept comun.

Deși am remarcat mai multe aspecte discutabile, mă voi limita aici la unul singur: în textul documentului sunt condamnate acțiuni care sunt în plină anchetă penală, cum este și intervenția Jandarmeriei din 10 august anul curent. În acest moment, acțiunea respectivă a forțelor de ordine face obiectul unei anchete penale în curs de desfășurare, a cărei imparțialitate este esențială. Este contrar normelor statului de drept ca politicienii europeni să exprime concluzii ferme cu privire la fapte ce fac obiectul unei anchete penale nefinalizate și, separat, să condamne și să se îngrijoreze când politicienii de la București fac același lucru cu alte anchete în curs de desfășurare. Când ne referim la valori europene, constatarea existenței unui dublu standard în ceea ce privește aplicarea principiilor fundamentale este de natură să submineze încrederea cetățenilor în respectarea și aplicarea lor în mod echitabil pentru toți membrii Uniunii Europene.