Tudor Ionescu

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi*,

Astăzi, 10 septembrie 2025, se împlinesc 153 de ani de când eroul național Avram Iancu a plecat la Domnul, după o viață de sacrificii și de lupte.

Avram Iancu nu este doar o figură a istoriei, ci o flacără vie în conștiința românilor. Născut în mijlocul moților, crescut în umbra nedreptăților, Iancu a înțeles din tinerețe că libertatea nu se câștigă prin rugăminți, ci prin luptă.

A fost marginalizat de stăpânirea vremii pentru că era „fiu de iobag”. Dar tocmai acest stigmat s-a transformat în armă: a devenit avocat, a ridicat poporul său și a arătat lumii că

românii nu pot fi reduși la tăcere. În 1848, la doar 24 de ani, cu glas puternic le-a strigat moților „Voi sunteți poporul!*” și a dovedit că dreptatea nu poate fi îngenuncheată.

Avram Iancu a fost vânat, prigonit, amenințat cu moartea. Și totuși nu a cedat. A organizat, a mobilizat, s-a opus anexării Transilvaniei la Ungaria, hotărâtă de Dieta de la Cluj în mai 1848, cu ignorarea realității etnice din Transilvania, unde românii reprezentau majoritatea covârșitoare a populației.