Ion Eparu

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi,

Astăzi nu am să mă îndepărtez prea mult de crezul meu, acela de a face de la acest microfon declarații politice care să vizeze domeniul educației.

Înainte de asta însă, cu acordul dumneavoastră, aș vrea să reamintesc că astăzi se împlinesc 88 de ani de la prima transmisie radio în țara noastră și de aceea, cred eu, se cuvine să purtăm un gând frumos acestei instituții.

Din copilărie, de când încă ne închipuiam cu toții că în acea cutie mică există niște omuleți care ne transmit, radioul ne-a fost aproape și, pentru că știu că le face plăcere, o să le spun că și eu, deputatul Eparu Ion, sunt Radio România Actualități.

De asemenea, sunt câteva evenimente care se desfășoară în zilele acestea, printre ele: greva din sistemul de sănătate, care, cred eu, ar trebui să atragă atenția tuturor și încă mai sper ca măcar unul dintre numeroșii colegi medici să atingă acest subiect în cele ce vor spune de la acest microfon.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Ultima speranță”.

## Stimați colegi,

Eu nu l-am votat pe actualul președinte al țării, evident că din convingere. Eu sunt politician de stânga, așa am crescut și așa m-am format, asta pe de o parte. Dar pe domnul Klaus Iohannis nu l-am votat și din altă motivație. Nu am crezut niciodată în salvatorii apăruți peste noapte. Poate că la Sibiu se făcea politică mare, nu știu... Dar să devii așa, peste noapte, președintele unuia din marile partide ale țării, să ți se ofere postura de prim-ministru, apoi pe aceea de ministru în guvernarea USL și tu să refuzi, dacă nu te face și viceprim-ministru, spune mult mai mult decât ce s-a văzut în spațiul public.

Apoi, nu l-am votat și pentru eroarea, dacă eroare o fi fost, de a le transmite sutelor de mii de dascăli regretul său pentru faptul că au avut așa ghinion să lucreze în educație și să câștige puțin.

Și, totuși, ca un fost sportiv de performanță și jucător împătimit, și eu am mers, cum se spune, la două capete în alegerile prezidențiale.

Dacă ar fi câștigat cel pe care l-am votat, aș fi avut satisfacția că a câștigat preferatul meu, dacă nu, mă hrăneam cu speranța că celălalt, Klaus Iohannis, este totuși din tagma noastră, a dascălilor, și deci nu se va putea să nu rezulte ceva bun și pentru această categorie socială, dacă el va câștiga.

Un om care a trăit toată viața din meseria de profesor și, după câte am înțeles, a trăit destul de bine, care a fost chiar și inspector general, nu se poate să nu țină seama de realitățile din sistem, pe care le cunoștea foarte bine.

Ceea ce s-a întâmplat însă în cei doi ani de mandat prezidențial m-a dezamăgit profund, dar m-a și speriat. Am avut surpriza să constat că președintele țării nu numai că nu are sau nu mai are nicio legătură cu sistemul de educație, dar, extrem de curios, deși nimic nu arăta asta, a devenit mai jucător decât predecesorul său.