Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi: „Politica UE, în contextul civilizației occidentale”.

Și spun acest lucru deoarece civilizația la care ne raportăm noi nu se limitează la spațiul comunitar, ci înseamnă și civilizația americană, înseamnă și alte spații care fac parte din Europa sau care sunt apropiate Europei, dar care nu sunt o componentă a spațiului Uniunii Europene.

Și am văzut cum, de la o vreme încoace, se tot creează această opozabilitate între Statele Unite și Uniunea Europeană. Și ea este cultivată de anumite personaje. Era să le spun „personulități”! Îl văd pe acel Verhofstadt, care bate câmpii prin Parlamentul European cu tot felul de proiecte utopice care țin mai curând de marxismul cultural, îl văd pe domnul președinte al Franței, Macron, care vine ba cu armata europeană, ba să desființăm națiunile, că așa ar fi mai bine pentru Uniunea Europeană, și în acest context apar idei trăsnite. Ultima idee trăsnită, pe care unii au interpretat-o greșit și alții au fost acuzați, la rândul lor, că o interpretează la fel de greșit, în speță a fost și cazul meu, reprezintă acea situație prin care UE încearcă acum să creeze un sistem de vize în raport cu cetățenii Statelor Unite, un sistem de vize care, bineînțeles, se numește altfel și care este împachetat foarte frumos, că așa se face la Bruxelles.

De ce acest sistem este o eroare? În primul rând, eu, personal, și foarte mulți dintre cei care suntem aici suntem categoric pentru ridicarea vizelor pentru toți cetățenii Comunității Europene. Acest lucru ține nu doar de capacitatea de negociere a Bruxellesului, foarte slabă, cum o știm, în raport cu Washingtonul, ci ține și de capacitatea statelor naționale suverane de a negocia cu partenerul american.

Statele Unite și Europa sunt parte ale aceleiași civilizații, o civilizație cu rădăcini vechi, o civilizație animată de valorile libertății, de creștinism, de respect pentru demnitatea umană, de pluralism și democrație.

Ca să spunem, una peste alta, toată această chestiune, mi se pare profund eronată această opozabilitate care se creează, iată, și în această speță, unde practic trebuie să existe un sistem liber.

Se vorbește de securitate. Dar unde e securitatea? Haideți să o luăm un pic așa... Tragedia de la 11 septembrie 2001 a fost plănuită la Hamburg, în Germania, din păcate, de acea bandă de jihadiști. Tragediile din Franța și Belgia au fost plănuite la Bruxelles, lângă instituțiile europene. Deci nu e vorba de securitate. Este iarăși o râcă de orgolii politice.

Și să nu uităm un lucru. Europa de astăzi datorează enorm de mult Statelor Unite. Ne gândim la eliberarea de sub tirania nazistă din 1944, ne gândim la cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson de acum 100 de ani, de care a beneficiat și România, și care au dus la îndeplinirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Așadar, cred că este foarte important să înțelegem raportul de complementaritate și de osmoză civilizațională, culturală și geopolitică dintre Statele Unite și Comunitatea Europeană.