Vasile Silviu Prigoană

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește: „Învățământul superior de stat – fabrică autohtonă de mediocritate”.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La începutul anilor ʼ60, președintele american J. F. Kennedy a fost printre primii oameni politici care au înțeles că succesul dezvoltării oricărei societăți, dar și al economiei naționale, depinde de modul în care guvernul va gestiona reforma din educație și cercetare.

Noi nu am înțeles acest lucru nici acum, la aproape jumătate de secol de la deciziile care aveau să transforme America în cea mai mare putere economică a lumii. Din reformă în reformă am ajuns la situația jenantă în care învățământul superior de stat aproape nu mai există. El s-a transformat într-o veritabilă fabrică autohtonă de mediocritate. Calitatea acestuia este deplorabilă, chiar dacă majoritatea universităților de stat au bugete prospere. Prin încălcarea grosolană a art. 32 alin. (4) al Constituției României, universitățile de stat au depășit numărul studenților cu taxă de la universitățile private, deși, potrivit acestui articol, „Învățământul de stat este gratuit”. Unde se duc acești bani, cine și cum îi gestionează și îi justifică rămâne pentru toți o necunoscută.

Prin această libertate prost înțeleasă de autonomie universitară, învățământul superior de stat din România s-a transformat într-o adevărată afacere cu diplome, pe care nici piața muncii și nici nevoile economiei naționale nu le reclamă.

Avem, nu avem nevoie de unele specializări, avem, nu avem nevoie de unii specialiști, contează mai puțin. Important pentru actualul sistem este ca studentul fie să atragă subvenția Ministerului Educației, fie să plătească taxă!

Cât vom mai tolera această situație, stimați colegi?

Personal, acord cea mai mare importanță politicilor orientate către viitor, politicilor care vizează tinerii, educația, sănătatea și siguranța lor. Ei sunt viitorul națiunii noastre. Însă nu voi mai tolera actuala situație, care ne poate arunca în oprobriul Europei și riscăm ca toate diplomele emise de instituțiile de învățământ superior din România să nu mai fie

recunoscute, ci să fie tratate ca niște simple făcături. Asta dorim? Cine dorește o așa batjocorire a tradiției învățământului românesc?

În acest sens, voi depune la Camera Deputaților o propunere legislativă care dorește să pună capăt situației actuale. Doresc ca locurile subvenționate din banii publici să fie contingentate în funcție de cerințele pieței interne a muncii, de capacitățile instituționale românești, de performanța acestora și de calitatea studenților absolvenți.

În plus, doresc să opresc exportul de creiere, exportul absolvenților care au urmat studii finanțate din bani publici. Fiecare absolvent al unei universități de stat va trebui să lucreze în mediul bugetar pe o perioadă de minimum 10 ani, pe bază de contract.