Iulian Urban

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Dincolo de expunerea de motive care a fost făcută acestei propuneri legislative, vreau să vă spun cum am ajuns la concluzia că este bine să modificăm Legea nr. 350/2001.

Am plecat de la premisa că multe localități din România au ajuns adevărate dezastre urbanistice, am plecat de la situații incredibile în care tineri care, practic, și-au amanetat viitorul contractând credite extrem de costisitoare de la bănci pentru a-și putea îndeplini visul de a avea o locuință, o casă cu gărduleț alb, s-au trezit că lângă zona liniștită în care ei au cumpărat această casă s-a „plantat” un bloc cu 20 de etaje, astfel încât intimitatea lor, toată zona respectivă au fost distruse. Iar sursa acestui rău constă în faptul că în această Lege nr. 350/2001 se prevede faptul că funcția de arhitect-șef al localităților din România – și mă refer aici la orașe, mă refer la comune, mă refer aici la absolut tot ceea ce înseamnă zonă urbanistică din țara noastră – poate fi ocupată de persoane care nu au studii de arhitectură.

S-a ajuns la situații în care, de exemplu – da, recunosc, chiar în colegiul meu, în județul Ilfov, și nu cred că este greu să vedem acest lucru dacă mergem în Voluntari, dacă mergem în Buftea –, ingineri constructori au distrus pur și simplu aceste zone în care cu toții sperăm să putem duce o viață liniștită, fugind, în mod firesc, de cutiile de chibrituri comuniste, cum s-au chemat blocurile făcute pe vremea lui Ceaușescu.

Ca atare, am propus ca funcția de arhitect-șef al unei localități să poate fi ocupată numai de o persoană care are formația de arhitect sau este urbanist licențiat al învățământului superior de lungă durată.

Am văzut faptul că Guvernul nu susține acest proiect de lege.

Sigur, consider că, de exemplu, dacă în alte situații, cum a fost Legea apiculturii, mutarea stupului de la trei metri la cinci metri față de drumurile de acces poate să reprezinte o prioritate legislativă a Executivului, nu cred că putem neglija faptul că orașele noastre, localitățile în care noi trăim nu trebuie să fie lăsate, totuși, pe mâna unor persoane care pur și simplu nu au niciun fel de cunoștințe despre ceea ce ține de arhitectură.

Întrucât s-a ridicat problema legată de faptul că nu vom găsi atâția arhitecți în România încât să ocupe aceste funcții la nivelul tuturor localităților din țară, fiind o temere justificată care a fost pusă pe tapet inclusiv la Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, am decis să facem un amendament la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, prin care pentru localitățile care au sub 10 mii de locuitori am lăsat posibilitatea să se deroge prin excepții numirea unor persoane care au studii de arhitectură.

Vreau să vă spun că eu cred că noi facem legi care trebuie să fie valabile măcar 100 de ani – așa îmi place mie să spun. Această problemă legată de insuficiența personalului pe un anumit segment a fost ridicată foarte aprig, inclusiv în dezbaterile pe care noi le-am avut la Codul civil și la Codul de procedură civilă. De exemplu, s-a pus problema introducerii unor noi instituții care ar necesita un număr mai mare de magistrați, însă am convenit cu toții că trebuie să facem legi gândindu-ne la viitor, și nu pentru momentul actual.