Cornelia Brîndușa Novac

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Distinse doamne și distinși domni deputați,

La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, Europa era o vastă ruină, cu o populație îndoliată și sărăcită, cu o economie în colaps.

Dezastrul devastatorului război a fost vindecat în mare măsură prin proiectul de reconstrucție a Europei Occidentale, cunoscut sub numele de „Planul Marshall”. Acestui obiectiv, Statele Unite ale Americii i-au dedicat circa 1,3% din produsul federal brut, echivalat de profesorul John Pinder, la momentul anilor ’90, la circa 50 miliarde de euro.

De acest proiect au știut să profite, într-o manieră responsabilă, 16 țări europene, care au înțeles să conlucreze în armonie, cunoscându-și fiecare în parte interesul, dar

ținând seama și de noile baze ale cooperării, pe care au construit apoi Comunitățile Europene.

Situându-ne în contextul prezent, România, ca țară a Uniunii Europene, are la dispoziție pentru modernizare și dezvoltare un alt fel de „Plan Marshall” care e constituit de fondurile europene. Europa ne ajută, rămâne însă să ne ajutăm și noi înșine.

Din păcate însă liderii politici nu s-au învrednicit suficient pentru a merita oferta Europei. Oamenii au sperat și așteaptă încă sprijinul european, dar dacă banii nu sunt încă în România, aceasta este vina unor lideri politici care doar au mimat interesul public, dar, în realitate, s-au îngrijit de propriile buzunare.

Relativ recent, la Ministerul Mediului, s-au descoperit la toaletă peste 350 de dosare prin care primăriile din tot atâtea localități solicitau fonduri europene pentru proiectele elaborate de ele. Cred că toată lumea a înțeles ce utilizare dădea Guvernul Tăriceanu hârtiilor pe care erau scrise dorințele românilor.

Iată adevărata dimensiune a interesului și responsabilității „europeanului” Tăriceanu și a Guvernului pe care l-a condus, în raport cu nevoile colectivităților locale!

Fondurile europene trebuie cât mai repede să însemne modernizarea satelor, consolidarea unei agriculturi rentabile, electrificarea ultimelor sate și cătune românești în care încă se mai folosește lampa; înseamnă totodată dezvoltarea rețelelor de canalizare, străzi și șosele fără gropi, cât și norme europene de mediu. Pe scurt, înseamnă asigurarea condițiilor minime de decență în viața românilor.

Întârzierile acumulate nu pot fi depășite peste noapte. Lucrurile nu merg încă cu viteza cuvenită.

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale estimează că România va atrage în 2009 doar 25% din totalul fondurilor alocate pentru acest domeniu. Și exemplele pot continua.

Ținând seama de toate acestea, fac apel la dumneavoastră pentru a ne constitui în adevărați mediatori, să facilităm administrațiilor locale din colegiile pe care le reprezentăm promovarea proiectelor și urgentarea susținerii acestora în fața administrației centrale.