Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor colegi*,

Declarația mea politică de astăzi se numește „107 ani de la Unirea Basarabiei cu România”*.

La 27 martie 1918, la Chișinău, în Sfatul Țării, basarabenii au decis revenirea la țara-mamă, România, ei făcând parte din Moldova medievală, care se unise cu Țara Românească la 1859, dar fiind rupți de Rusia, în anul 1812.

Acest act istoric este extrem de important, în primul rând dacă ținem cont de situația Regatului României de atunci. Capitala era mutată la Iași, mai bine de jumătate din suprafața țării era sub ocupația forțelor Puterilor Centrale, iar situația de securitate, de sănătate publică, situația economică a țării era una care cu greu poate fi descrisă astăzi. Însă, în acest timp, românii au arătat tărie de caracter, românii au arătat că se pot ridica deasupra vremurilor, iar acest act, al Unirii de la 27 martie 1918, într-un context geopolitic foarte complicat, determinat de Revoluția Bolșevică din Rusia, determinat de noile transformări care au loc pe Frontul de Est al Primului Război Mondial, dar și de hotărârea românilor de pe cele două maluri ale Prutului de a se uni, înseamnă pentru noi toți, astăzi, o dovadă de curaj, de demnitate și, nu în ultimul rând, de viziune națională pe termen lung.

Regele Ferdinand al României de atunci, prim-ministrul Alexandru Marghiloman, lideri ai românilor basarabeni precum Constantin Stere, Vasile Stroescu, Ion Inculeț, Pantelimon Halippa, Alexandru Baltagă, Ion Buzdugan și mulți alții au arătat ceea ce înseamnă, cu adevărat, patriotismul și simțul datoriei față de națiunea română.