Cristian Rizea

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Deschid din nou subiectul Traian Băsescu, pentru că, se pare, Domnia Sa reușește să ne uimească de fiecare dată, fie cu o apariție publică controversată, fie cu o știre care ține prima pagină a ziarelor zile întregi, fie cu ușurința cu care trece peste tot și peste toate pentru a-și recâștiga voturile pierdute de-a lungul mandatului exercitat. După ce a transmis tinerilor că se poate să ajungi departe în viață și fără prea multă școală, acum ne dă o altă lecție de viață, aceea că trebuie să treci peste cadavre pentru a-ți atinge propriile scopuri.

Marți, 8 septembrie 2009, la scurt timp după ce procurorul general Laura Codruța Kövesi a înaintat ideea conform căreia România ar putea fi sancționată de CEDO (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) pentru tergiversarea dosarului revoluției, șeful statului a folosit această oportunitate pentru a ridica problema soluționării dosarelor Revoluției din 1989 și a mineriadelor. Necesitatea rezolvării acestor probleme care persistă de atâția ani nu este contestată de nimeni, însă putem totuși contesta momentul în care președintele s-a hotărât să pozeze drept „promotorul dreptății”. Toate acestea survin din arsenalul președintelui înainte de alegerile prezidențiale, lucru care mă face să mă îndoiesc de intențiile reale ale acestuia.

Domnul Băsescu este președinte din 2004. A avut ocazia timp de 5 ani să ceară public o decizie în acest caz. Nu a făcut-o. De ce? Pentru că nu era momentul, pentru că nu avea nimic de câștigat, pentru că domnul Băsescu este, așa cum el singur a declarat, un președinte-jucător, un președinte care mizează, care riscă și care ia atitudine doar în momentele-cheie, care își amintește de români și de problemele lor doar în campania electorală.

Că justiția nu și-a făcut treaba și că după 20 de ani nu știm încă cine este răspunzător în aceste dosare este o realitate. Totuși, să te folosești de acest subiect pentru a-ți face campanie electorală nu cred că este un act moral.

În plus, ceea ce face Traian Băsescu în acest caz se numește imixtiune în actul de justiție. Președintele intervine cerând justiției să soluționeze aceste dosare, însă Domnia Sa nu este capabil să clarifice situația afacerilor familiei sale. Nu numai că afectează prin aceste intervenții independența justiției și credibilitatea acesteia în fața opiniei publice, dar cred că asistăm la o dovadă de imoralitate din partea președintelui.

Ca și cum aceste aspecte nu ar fi fost de ajuns, domnul Băsescu aruncă din nou vina, de această dată, pe justiție, cu bătaie directă spre procurorul general Laura Codruța Kövesi, doamnă susținută de-a lungul timpului chiar de Domnia Sa. Acesta este doar un exemplu de „susținere” oferită de președinte. Doamna procuror general este acum arătată cu degetul pentru că nu și-a făcut treaba bine.

Personal nu înțeleg de ce Traian Băsescu a greșit în mod constant în a numi persoane incompetente în funcții importante, menționez aici și cazul fostului ministru al tineretului, Monica Iacob-Ridzi, pentru ca apoi el să fie cel care să le conteste calitățile.