Puiu Hașotti

## Vă mulțumesc.

## Doamna președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

_Multum in parvo_ era un principiu sănătos al înaintașilor noștri romani. Cred că nici astăzi el nu și-a pierdut nimic din semnificație, mai ales atunci când se aplică discursului politic al unora, mult prea adesea sufocant – am în vedere aici, sigur, scena publică din România –, sufocat de vorbe goale și de exasperate redundanțe.

Respectând principiul în literă și spirit vă supun atenției, stimați colegi, o scurtă declarație politică care, eventual, ar putea fi rezumată în două vorbe: protest și dezamăgire.

Să mă explic. Mai întâi, protestez față de toate discursurile de dinainte și după dublul moment electoral din 25 noiembrie 2007, prin care domnul Traian Băsescu, Președintele României, culpabiliza în termeni perfizi și mincinoși clasa politică pentru toate relele din această țară. În viziunea temporarului deținător al celei mai înalte demnități din stat, clasa noastră politică, mai exact cea grupată în partidele care nu fac sluj în deal la Cotroceni, este coruptă și ticăloasă până în ultima fibră, și ea, vezi Doamne, se opune cu încăpățânare autoreformei întregului sistem politic autohton, fiind, pe cale de consecință, pur și simplu, inamicul public numărul unu în țara în care i s-ar deschide porțile raiului dacă cutezanța, clarviziunea, altruismul și, în final, de-a dreptul genialitatea președintelui în exercițiu ar putea să se pogoare ca Sfântul Duh peste mai mult de 22 de milioane de cetățeni.

Vreau să fac și o paranteză. Se tot vorbește de reformarea, de întinerirea clasei politice.

## Stimați colegi,

Vă învederez faptul că, față de 1996, Parlamentul din 2004 este cu aproximativ 10 ani mai tânăr, ca medie de vârstă, și, de asemenea, că actualul Parlament are aproape jumătate din parlamentari la primul mandat.

Până când se dorește reformarea și întinerirea clasei politice? Până la dispariția Parlamentului? Până la dispariția partidelor, așa cum a spus un „lăudac” al președintelui Băsescu, Cătălin Avramescu?

Puterile mele sunt prea firave pentru a polemiza mai aprins cu domnul Traian Băsescu pe această falsă – în substanță a ei – și grosolană – în exprimare a ei – temă de așa-zisă dezbatere publică, drept pentru care mă limitez a-l întreba – retoric, evident! – pe domnul președinte un singur lucru: Chiar admițând că aveți sută la sută dreptate, domnule președinte, dumneavoastră nu faceți parte din clasa politică românească? Nu vă considerați un exponent al ei? După cum vorbiți în orice împrejurare, se pare că sunteți, în orice caz, așa credeți dumneavoastră despre propria augustă personalitate, trimisul lui Dumnezeu printre „bicisnicii” de politicieni români care, în nemernicia lor funciară, nu fac altceva decât să se pună de-a curmezișul tuturor marilor gânduri și fapte pe care dumneavoastră le-ați înfăptui, chiar și cu prețul vieții, spre binele și fericirea țării și poporului.