Varujan Pambuccian

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Domnule prim-ministru, Stimați colegi,

Cu doi ani în urmă, în momentul în care semnele că și România va intra în depresia economică în care intra lumea erau foarte clare, vorbeam despre ce ar trebui făcut nu pentru a evita, ci pentru a profita de pe urma unei situații dificile în care o lume întreagă intră, o țară mică, așa cum este România, și cu o economie de talia celei pe care o avem, având această șansă, să poată profita de pe urma unei conjuncturi economice internaționale dificile. Mă tem că ceea ce trebuia făcut atunci, ceea ce ar putea să fie făcut în continuare nu se va întâmpla.

Continuăm să discutăm într-o logică destul de departe, cred și eu și cred și colegii mei, de cea a felului în care lucrurile se desfășoară în lumea reală.

Depresia economică este departe de a se fi încheiat și vă reamintesc că și în tot anul 2009, și în prima parte a acestui an am auzit din toate locurile de unde se putea auzi ceva, câte trei săptămâni, o lună, 5 zile mai sunt până când ea se încheie. Nu are cum să se încheie atât timp cât aproape toate statele au o intervenție masivă în economie, aproape toate statele au supralicitat bani pe care nu-i vor avea niciodată, iar datoriile s-au strâns la cote alarmante în aproape toate statele lumii.

Problema noastră nu are cum să fie însă problema lumii, pentru că reprezentăm... și trebuie să fim foarte realiști, nu avem nicio influență reală asupra cursului lucrurilor la nivelul economiei globale. Putem însă, și insist asupra acestui lucru, putem însă să ne construim mecanismele prin care să ne poziționăm într-o situație favorabilă în raport cu ce se întâmplă în jurul nostru. Și am să-mi fac datoria să repet lucrurile pe care le-am spus în toți acești doi ani și din care sper să văd la un moment dat câte ceva realizat.

Relansarea economică nu se poate face atât timp cât povara fiscală continuă să fie una mare. Dacă ne uităm la ce se întâmplă în jurul nostru, lucruri despre care vorbeam acum un an, un an și jumătate au început să fie puse în aplicare de alte țări. Competiția nu se duce, în lumea în care trăim, în a atrage investiție, ci în a atrage rezidență fiscală, și lucrul ăsta a devenit o chestiune serioasă, pe care unele state l-au pus în aplicare cu programe coerente și profită acum de pe urma lor, chiar și state europene.

Atât timp cât locul de muncă rămâne scump și cât cota unică este peste cota unică pe care o au alte state, chiar cele vecine cu noi, rezidența fiscală este limpede că se va muta în acea zonă. Este o chestiune simplă, vine din mecanica fluidelor sau din electricitate și merge până în mecanicile sociale. Asta se întâmplă.

Sigur că, în momentul în care iei asemenea măsuri, trebuie să le poți finanța, dar noi avem o resursă pe care cred că de-abia acum începem să o tratăm cu seriozitate, și anume legalitatea sumelor pe care statul le plătește, logica sumelor care sunt acordate pe diverse fonduri sau direct din bugetul de stat. Este o resursă care trebuie abordată mai degrabă profesional decât politic, în momentul de față, mai degrabă economic decât politic, mai degrabă juridic decât politic. Chiar dacă, la capătul acestei abordări, și așa actuala coaliție pe care ne-am asumat-o și noi are suficientă lipsă de popularitate, ar trebui ca acești pași să fie făcuți hotărât, corect, conform legislației care există și până la capăt.