Angel Tîlvăr

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Eu intenționam să trag un semnal de alarmă metaforic prin declarația mea politică. Nu mă așteptam să avem un semnal de alarmă la propriu.

Aș vrea să vă spun că declarația mea politică are în vedere câteva lucruri pe care eu le consider importante, care merită să fie aduse în fața dumneavoastră, din județul Vrancea. Oamenii vor să vadă că toate eforturile și sacrificiile pe care le-au făcut în acești 19 ani scurși de la Revoluția din Decembrie 1989 nu au fost în zadar și vor să simtă că aderarea României la Uniunea Europeană nu este doar o întâmplare ce va fi consemnată în paginile manualelor de istorie, ci este un eveniment care poate contribui la îmbunătățirea radicală a nivelului lor de trai. Aici, dezechilibrele macroeconomice, politica externă incoerentă – în raport cu statele care dețin uriașe resurse energetice –, atitudinea sfidătoarea față de sindicate, disputele pentru putere, lipsa de viziune și incapacitatea organizatorică a actualului Executiv au făcut din România un adevărat butoi cu pulbere din punct de vedere social.

Dincolo de aceste considerente generale, vin în fața dumneavoastră pentru a semnala câteva dintre problemele existente în comunitatea pe care o reprezint, probleme pe care distinșii reprezentanți ai Guvernului României nu au reușit să le rezolve.

Doamnelor și domnilor colegi,

Agricultorii vrânceni se zbat într-o sărăcie lucie. Lipsa unor forme eficiente de sprijinire a țăranilor a făcut ca satele românești, în general, și cele vrâncene, în special, să devină adevărați poli ai sărăciei. Mai mult chiar, nici cei care vor să depășească stadiul agriculturii de subzistență și să-și desfășoare activitatea în cadrul unor exploatații agricole performante nu pot face acest lucru, fiind lipsiți de o resursă fundamentală: apa. O astfel de situație poate fi întâlnită în zona amenajării de irigații Biliești–Slobozia Ciorăști, care, din cauza neasigurării fondurilor necesare pentru reamenajarea sa, a ajuns într-o stare avansată de degradare, existând riscul ca nici măcar fermierii care au încheiat contracte de irigații pentru anul agricol 2008 să nu primească niciun strop de apă.

Un alt exemplu de investiție lăsată de izbeliște este reprezentat de programul de construcție a unei stații antigrindină, program care a început în anul 2004 și care are o valoare totală de peste 20 de milioane de lei. Pot să vă spun că, în ciuda faptului că în ultimii opt ani grindina a produs pagube de peste 100 de milioane lei în agricultura vrânceană, lucrările la acest proiect sunt mult întârziate din cauza insuficienței fondurilor alocate până în prezent.

Un alt domeniu care, cel puțin din punct de vedere teoretic, ar trebui să reprezinte o prioritate a actualei guvernări este educația, domeniu care a beneficiat în ultimii ani de o creștere a fondurilor alocate pentru investiții. Din păcate, dincolo de sincopele manageriale de la nivelul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și al inspectoratelor școlare județene, dincolo de dirijările de fonduri către firmele de partid, există situații pur și simplu absurde în care banii sunt efectiv aruncați pe fereastră. Întâlnim o astfel de situație în orașul Odobești la Școala