Marian Neacșu

## Vă mulțumesc, doamnă președinte.

În primul rând, aș dori să îmi exprim, dacă vreți, și nedumerirea, și nemulțumirea că acest proiect normativ, extrem de important, nu s-a întors la comisie, pentru că au fost destul de multe corecturi sau ar fi avut destul de multe corecții de a fi făcute. Ele au fost amintite aici de colegii mei și, într-un fel sau altul, poate că ar fi fost mult mai bine să dezbatem lucrurile între specialiștii din comisie și abia apoi să venim în plen cu asemenea problemă, care să-și urmeze apoi cursul în dezbaterile de fond. Dar, pentru că nu s-a întâmplat lucrul acesta, și avem... ne aflăm în fața dezbaterilor generale ale acestui proiect normativ, aș vrea să spun că el, dacă vreți, în forma actuală, cea pe care o dezbatem în momentul acesta, realizează o dublă injustiție.

Era injust de la bun început, în condițiile în care discutăm de stat de drept, de separarea puterilor în stat, de drepturi câștigate în instanță cu caracter definitiv și irevocabil, intervenția statului de a proroga niște termene, niște plăți, niște obligații stabilite de o altă putere în stat, este din start neconformă cu ceea ce înseamnă principiile statului de drept.

De la bun început, Ordonanța nr. 71, la adăpostul ideii că statul român a intrat în criză și că nu sunt bani suficienți la buget, a prorogat niște termene de plată de-a lungul anilor 2009, 2010 și 2011, în tranșe egale, și chiar dacă n-am fi fost de acord cu ele am fi putut să fi înțeles demersul acela.

Ceea ce se întâmplă în momentul în care ordonanța respectivă vine să fie aprobată prin lege este, pur și simplu, inadmisibil. Venim în zona intervenționistă a comisiei cu cel puțin două aspecte pe care le-aș socoti absolut hilare și care excedează, dacă vreți, motivația inițială a actului normativ. În practica CEDO, și a amintit colega mea ceva mai devreme, regula este că toate lucrurile sunt achitate la vreme și statele nu se pot opune plății unor drepturi câștigate în instanță justificând prin aceea că nu sunt fonduri suficiente. Dar am văzut în expunerea de motive faptul că Guvernul a venit cu două sau trei exemple.

Vreau să vă spun că și acele exemple trecute în expunerea de motive nu fac decât să motiveze ce am spus ceva mai devreme, că modificarea care a fost adusă în Comisia pentru buget, finanțe și bănci este una și nepotrivită, și nelegală.

Nu discutăm că el... acestea excedează legislația națională, dar excedează, în mod cert, legislația Uniunii Europene.

În legislația Curții Europene a Drepturilor Omului, în datele care au fost precizate în expunerea de motive, și asta reprezintă punctul de vedere al Guvernului, a fost introdus termenul de întârziere rezonabilă a plății. Desfid termenul, dar cu toate astea există și nu putem să nu discutăm despre el. Și sunt stabilite aici niște pricini potrivit cărora o întârziere de un an și jumătate, de doi ani și 6 luni și, respectiv, doi ani și 7 luni, și citez din material, ar reprezenta acea întârziere rezonabilă a plății.