Ion Hadârcă

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi are titlul „Ioan Pelivan – părintele mișcării naționale din Basarabia”. În continuarea martirologiului inițiat de noi și în contextul celebrării Anului Centenar al Marii Uniri de la 1918, țin să evoc ilustra figură a unuia dintre principalii făuritori ai acestui eveniment istoric. Este vorba de basarabeanul Ioan Pelivan.

Ioan Pelivan s-a născut la 1 aprilie 1876, în satul Răzeni, din apropierea Chișinăului. În a doua jumătate a secolului XIX Basarabia trecea prin cea mai activă fază a procesului de rusificare a populației românești din Basarabia. Regimul despotic țarist ținea departe de lumina cărții populația băștinașă din ținut, care la sfârșit de secol era analfabetă în proporție de 95%.

Provenind dintr-o familie de slujitori bisericești, Pelivan a pornit să învețe la școli duhovnicești, în care procesul de învățământ se realiza exclusiv în limba rusă. Învățăceilor le era interzis cu desăvârșire să vorbească în limba părinților chiar și în timpul recreațiilor. Pelivan își reamintește în memoriile sale o situație în care doi elevi au fost surprinși vorbind în română într-o pauză. Au fost agresați pe loc de un așa-zis „pedagog” pe post de supraveghetor, care i-a luat la rost în rusește: „De ce behăiți voi în limba voastră de berbec?” Șocul prin care a trecut l-a determinat să se consacre pe viață luptei pentru emanciparea națională și socială a basarabenilor.

În fond, oprimarea pe criterii naționale a românilor a fost principala rațiune în procesul de formare psihologică și mentală a generației Marii Uniri de la 1918. Pelivan, de exemplu, după câțiva ani de umilință, din cauza necunoașterii limbii ruse, s-a ambiționat să învețe această limbă în măsura în care i-a permis să devină performant în studiile universitare pe care le-a urmat în centrele imperiale rusești. Căci, după ce și-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Chișinău – 1898, s-a înscris la Universitatea din Dorpat, azi Tartu, din Estonia – 1903. Datorită studiilor asidui și-a consolidat arsenalul intelectual al unei personalități dotate cu calități deosebite, pentru a se avânta în lupta pentru libertatea și unitatea națională a poporului său.

Fiind student la Facultatea de Drept din Dorpat, Ioan Pelivan a organizat, a condus, în 1899, și a fost membru activ al „Pământeniei Basarabene” de la Universitatea din Tartu, o organizație studențească secretă, în cadrul căreia dezvolta o intensă activitate de iluminare națională printre studenții moldoveni, cauză din care a fost arestat și ținut în închisorile Jurievo și Wenden din Estonia, apoi deportat

la închisoarea Butârki din Moscova, ca mai pe urmă să fie exilat dincolo de cercul polar, în nordul extrem al Rusiei, la Viatka și Arhanghelsk.

La întoarcere în locurile natale se include în activitatea de iluminare națională și culturală a moldovenilor basarabeni. Fondează în 1906, împreună cu Pan Halippa, Societatea pentru Cultura Națională Moldovenească. În 1906, împreună cu Pan Halippa, Constantin Stere și Emanuel Gavriliță, fondează revista „Basarabia”, organul de presă al Societății pentru Cultura Națională Moldovenească, fiindu-i și redactor în 1906–1907. Revista „Basarabia” este considerată a fi primul organ de propagandă națională în Basarabia după 1812.