Constantin Chirilă

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică vizează securitatea alimentară a acestui popor.

Ministerul Mediului a atenționat asupra deșertificării unor importante zone din România, în următorii 20 de ani. Este un pericol real, care s-ar putea constitui într-o reală amenințare la adresa securității alimentare a României. Problematica din domeniu este complexă, iar soluțiile nu vor fi ieftine, însă trebuie aplicate urgent. Potrivit unui barometru de opinie publică, realizat de „Insomarˮ în luna ianuarie 2009, principala îngrijorare a românilor se referă la posibilitatea scumpirii alimentelor.

În acest context, deșertificarea este o temă ce trebuie să reprezinte o prioritate legislativă și guvernamentală. Acest fenomen va genera producții agricole din ce în ce mai mici, ceea ce va mări dependența României de importuri, în condițiile în care acum, la cereale, producem întreaga cantitate necesară consumului intern. Pe cale de consecință, prețurile produselor alimentare vor crește, mai ales la cele incluse în coșul zilnic.

Pe fondul crizei financiare, despre care încă nu avem o proiecție a duratei și a efectelor pe termen lung, scăderea securității alimentare va genera nu doar o scădere a nivelului de trai, ci și tensiuni sociale.

Una dintre zonele cele mai afectate este sudul țării, unde lipsa perdelelor forestiere, dar și distrugerea sistemului de irigații accelerează fenomenul de deșertificare. Este lăudabil că intenționăm să ne conformăm normelor europene în privința emisiilor poluante. Viitoarele norme europene aprobate prin Raportul Florenz vor introduce nu doar scăderea acestor emisii, dar și creșterea procentului de energie obținută prin metode ecologice. Însă până vom reuși să implementăm programele de reducere a fenomenului de încălzire globală și să avem și rezultate notabile, trebuie să privim mai atent și la factorii antropici care au accelerat deșertificarea. Au existat inițiative de creare a unor perdele forestiere, însă rezultatele au fost nule. Calitatea solului se degradează pe zi ce trece, iar fenomenele climatice actuale nu sunt în măsură să ne ajute la regenerarea potențialului productiv.

Având în vedere atât situația de criză financiară, cât și pericolul real la adresa securității alimentare a României, consider că agricultura trebuie să devină o prioritate națională.

În afara sprijinului pentru atragerea accelerată de fonduri europene și crearea unui cadru legislativ coerent, trebuie să vizăm prioritar calitatea mediului. În acest fel, abordarea asupra agriculturii va fi cea firească, adică nu doar din punct de vedere economic, ci și social și, mai ales, de mediu.

România a fost cunoscută în istorie drept „grânarul Europei”, iar acum ne îndreptăm vertiginos spre vremuri în care pâinea cea de toate zilele va fi de import.

În condițiile în care țara noastră nu excelează în industrie și servicii, dacă și agricultura va cădea în derizoriu, vom deveni piața de consum perfectă pentru producțiile statelor avansate. Și atunci, ne vom mândri degeaba cu statutul de cetățeni europeni, câtă vreme vom ajunge să cerșim pâinea prin importuri.