Farago Petru

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte,

Stimați colegi deputați,

Declarația mea politică se intitulează „Absenteismul la vot, normalitate?!”

La aflarea rezultatelor alegerilor din 7 iunie, nu puțini au fost cei care, politicieni, politologi și ziariști, în egală măsură, au găsit primul lucru de cuviință să vorbească de ciudații României care ne vor reprezenta la Bruxelles, rostind chiar câteva nume. Vorbitorii slobozi la gură au uitat însă un aspect esențial. Toți cei care vor fi validați în Parlamentul din Bruxelles și-au dobândit mandatul datorită voturilor exprimate liber de acei cetățeni ai României care au dorit să-și exercite dreptul de a alege și au putut să o facă liber, neîngrădit.

A pune sub semnul întrebării voința exprimată a electoratului parcă aduce chiar a contestarea esenței democrației, a dreptului poporului de a decide.

De aceea, consider că ar fi potrivit să discutăm mai puțin despre ciudați și mai mult despre ciudățeniile electorale, fiindcă am avut și avem parte de așa ceva din belșug, cel mai săritor în ochi fiind nivelul neatins până acum al absenteismului.

În loc să facem aprecieri referitoare la calitatea deputaților recent aleși, de ce nu se întreabă nimeni, politicieni, politologi și ziariști, în egală măsură, oare de cine și cum vor fi reprezentați acei români care formează majoritatea covârșitoare a cetățenilor cu drept de vot din România, acel 73% care nu a reușit să găsească niciun actor politic demn de încrederea sa. Oare această stare de fapt nu merită atenția celor care frecvent își arogă rolul de catalizator al dialogului social?

Ne liniștim prea ușor conștiința afirmând că a vota este un drept, și nu o obligație, dar oare de ce nu ne interesează cauzele absenteismului pronunțat, România, din păcate, fiind fruntașă în Uniunea Europeană în această privință?! Ce vrea să ne spună nouă, clasei politice, trei sferturi din populația României votând, într-un gest disperat, cu picioarele? De ce ocolesc prin număratele talk-show-uri această problemă care tinde să devină cronică?

Nu ne interesează sau nu vrem să aflăm răspunsul la aceste întrebări, nu vrem să aflăm pretențiile electoratului, ca să nu fim obligați a le respecta. Poate, lucru și mai grav, mi se pare mai ușor fără acel 73%, fiind astfel mult mai la îndemână manevrarea și manipularea masei de alegători. Probabil nu este întâmplător că maghiarii din România au dovedit o disponibilitate incomparabil mai mare de a se prezenta la urne, exprimând astfel încrederea peste medie în cei care-i reprezintă, aleșii UDMR.

De aceea, simt că suntem datori să le mulțumim public și pe această cale celor care au contribuit prin votul lor la realizarea celui mai bun scor al nostru realizat vreodată. Este meritul lor că ziua de 7 iunie s-a dovedit a fi într-adevăr ziua solidarității maghiare.

Vă mulțumesc.