Vasile Filip Soporan

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică „Taie bine și apoi măsoară cum poți!”

Am fost printre primii care au atenționat structurile executive ale anilor 2005–2008 asupra necesității îmbunătățirii sistemului administrativ, prin adoptarea unor măsuri legate de dimensionarea și selecția corectă a personalului și de realizarea, în context național, a unei legi a salarizării unice.

Actualul Guvern, pe care partidul din care fac parte îl sprijină, se pare, de multe ori necondiționat, ne-a obișnuit cu adoptarea unor măsuri în care principiul „Măsoară și apoi taie” se transformă în: „Taie bine, pentru ca apoi să vină echipe întregi să măsoare și să potrivească în așa fel ca întregul să capete o anumită funcționalitateˮ, în general diferită de cea inițială.

Ordonanțele de urgență se încadrează în această categorie constructivă, iar ultima, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, demonstrează pe deplin apartenența amintită.

Revenirile făcute prin rectificările realizate demonstrează faptul că, practic, construcția bugetară inițială s-a făcut fie prin ignorarea datelor oferite de Comisia de prognoză, fie prin interpretarea greșită a datelor oferite. Prin faptul că nu am văzut o reacție a primului-ministru față de Comisia de prognoză, pot să fac raționamentul că nu a existat capacitatea utilizării corecte a datelor oferite la construcția bugetară.

Consider că adoptarea fără stabilirea unor date-limită artificiale ar fi dat răgazul Guvernului și Parlamentului pentru realizarea unei construcții bugetare mai bune.

Cine a creat presiunea adoptării bugetului? Vă las pe dumneavoastră să dați răspunsul.

Suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice reprezintă recunoașterea faptului că sistemul administrativ în perioada 2005–2008 nu a fost evaluat corect, formațiunile politice aflate la guvernare și-au plasat un număr cât mai mare de partizani politici sau rude ale liderilor în posturi cât mai bine retribuite. Spun acest lucru deoarece în anul 2005 s-a angajat în sistemul administrativ același număr de salariați care corespunde cu angajații din perioada 2001–2004.

Această operație are caracter amenințător prin modul în care ea este cuprinsă în ordonanța de urgență, prin faptul că ea a fost dată și după aceea se vor număra victimele, pentru că altfel nu-mi explic precizarea că, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, ordonatorii principali de credite ai autorităților și instituțiilor publice vor comunica Guvernului propunerile de reorganizare instituțională ale acestora și vor trimite Ministerului Finanțelor cuantumul sumelor de economii față de bugetul aprobat la cheltuieli de personal, iar Guvernul, în termen de 10 zile de la expirarea termenului de 15 zile, va prezenta situația centralizată a sumelor comunicate de ordonatorii principali de credite, urmând ca, după această ordonanță, să apară o nouă ordonanță de urgență, care va dispune asupra indexărilor salariale ce pot fi acordate în anul 2009, dacă acestea vor mai avea loc.