Aurelia Vasile

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Eu chiar l-am crezut pe tânărul ministru al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reprezentant al Partidului Democrat Liberal, pentru care, vă rog să mă credeți, am considerație și că am crezut în el atunci când a zis că va face o reformă și că va avea grijă de toate structurile și de toți cei care au nevoie de ajutor din partea Guvernului în această țară.

Dar mă văd obligată, după speech-ul colegului meu, să coroborez și să așez una lângă alta, dacă vreți, Legea învățământului cu această lege și cu alte legi sau ordonanțe care au fost date, la „impuse”, vă rog și să-mi scuzați termenul, de către Guvernul Boc.

La ce mă refer? Poate este corect ce a spus colegul meu legat de viitorii ucenici, de felul clar în care se înlănțuiesc aceste probleme... dar vă rog să mă credeți că în mare parte ele sunt artificiale, iar prognozele, așa-zise prognoze, făcute de Guvernul actual aproape niciodată nu și-au atins țintele.

Și acum am să spun de ce fac legătura între Legea învățământului și acest proiect de lege al uceniciei.

L-am întrebat pe ministrul Funeriu, în timpul dezbaterilor de la comisia de la Camera Deputaților, ce vor face acești copii, copii care vor termina după metoda actuală, la o vârstă fragedă, atunci când finalizează clasa a IX-a, deci 14, 14 ani și jumătate, 15 ani, dacă nu vor intra la liceu?

Domnul ministru mi-a răspuns: „Vai, doamna deputat, știți, ei or să aibă un certificat și că știu să lucreze la calculator”. Întrebarea mea a fost: dar cei care sunt în sate unde nu avem încă energie electrică, ce vor face? Nu vor avea decât șansa de a deveni argați la turmele de oi, de vaci și, știu eu, munci necalificate.

Întreb din nou: acest proiect de lege cum asigură acești copii, acești copii care nu au totdeauna acces nici la informații, nici la posibilități materiale și așa mai departe. Cine și cum vor asigura, dacă vreți, cazare, burse, posibilități de hrană și toate celelalte unor copii, pentru că vreau să înțelegeți: sunt copii. Vă atrag atenția... deci nu mă gândesc la cei care, să spunem, sunt peste 18 ani sau altă vârstă, care, teoretic, pot să își hotărască soarta, dar mă gândesc acum la acești copii, acești copii care în acest moment nu mai sunt protejați, nu mai sunt protejați prin Codul muncii, nu mai sunt protejați prin legile care existau până acum și au fost modificate, privind viza medicală, privind programul de lucru, privind alte asigurări pe care trebuie să le dăm acestor copii.

## Stimați colegi,

Vă spun încă o dată că nu suntem împotrivă, dar nu putem să fim de acord cu dumneavoastră pe o chestie teoretică și nu așa cum este realitatea, realitate pe care noi o cunoaștem, iar dumneavoastră cred că nu, pentru că elaborați proiectele din birou, la dispoziția altora, care nu sunt din această țară și care nu cunosc nevoile acestei structuri.