Silvia-Monica Dinică

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am inițiat această propunere legislativă* împreună cu colegele mele Oana Țoiu și Oana Murariu, pentru a corecta o nedreptate. „Cine întreabă nu greșește. Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila”, ne spunea Anton Pann în „Povestea vorbii”.

Uneori, statul român mormăie legi. Dintr-un soi de respect prost înțeles, instituțiile publice nu cer lămuriri, ci caută să nimerească singure „Brăila”. Așa s-a întâmplat și în această situație, între decembrie 2017 și august 2021, în cazul mamelor cu venituri din activități independente care au solicitat să beneficieze de concediu și indemnizație de risc maternal.

Jumătate din casele de asigurări de sănătate județene au acordat, în baza OUG nr. 158/2005, cealaltă jumătate dintre casele de asigurări nu au acordat, invocând OUG nr. 96/2003.* Nici până astăzi nu e clar care dintre ele au avut dreptate, și nu vorbim de un procent de 90%–10%, ci jumătate au acordat, jumătate n-au acordat.

În august 2021, odată cu apariția OUG nr. 74, dreptul acestor femei la indemnizație de risc maternal a fost, practic, anulat, iar