Adrian Sanda

## Vă mulțumesc, doamnă senator.

În primul rând, poate ar fi trebuit să mă prezint. Nu știu dacă contează numele. Provin dintr-un oraș în care... până în data de 22 decembrie, cetățenii Timișoarei s-au cam săturat să aștepte ca și alte orașe să li se alăture. Nu acesta este reproșul.

Vreau să vă spun că sunt membru-fondator al Frontului Democratic Român, un partid constituit pe vremea lui Ceaușescu, cu Ceaușescu la putere, în balconul Operei din Timișoara, alături de Claudiu Iordache, Lorin Fortuna și mulți alții.

Expertiza mea în acest domeniu nu are decât, anul acesta, 26 de ani. Las pe oricine, absolut pe oricine și accept de la oricine sfaturi, idei privind Revoluția română din decembrie 1989, dar nu de la cei care provin din orașe care nu au nicio legătură cu Revoluția. Nu mă refer la dumneavoastră, încă o dată, știu bine de unde proveniți dumneavoastră și ce reprezentați, dar aceste lucruri, de a vorbi și de a interveni în situația revoluționarilor și a Revoluției române fără niciun fel de expertiză, cum spuneți dumneavoastră, sunt total neavenite.

Iar în ceea ce privește categoria, respectiv diferențierea dintre cele două situații: a unui erou-martir împușcat de forțele loiale lui Ceaușescu până în 22 decembrie și a celui care a fost împușcat în luptele pentru consolidarea victoriei Revoluției române de alte și de alții, poate chiar de alții care au întors armele, din punctul meu de vedere și din punctul de vedere al legii pe care am inițiat-o, nu există nicio diferență, ei sunt declarați – și o mai repet –, sunt declarați eroi ai neamului românesc, iar urmașii acestora sunt gratificați și recompensați pe măsură.