Emilian Valentin Frâncu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Și mie mi se pare că teza 1 este bine-venită, pentru că precizează, până la urmă, termenul foarte clar în care primarul este obligat să introducă pe ordinea de zi un proiect.

Eu aș fi de acord, însă, și cu o parte din teza a doua. Dacă s-ar elimina din această formulare partea coercitivă, partea punitivă, să zicem, eu cred că textul ar putea merge. Adică „La solicitarea parlamentarului care participă la lucrările consiliului local, președintele de ședință este obligat să-i acorde cuvântul.” Și să ne oprim aici.

De aceea, eu aș propune retrimiterea la comisie, pentru a se găsi o încheiere acceptabilă, pentru că, după părerea mea, și această chestiune este de maximă importanță.

Vă spun că, după ce senatorii și deputații au fost aleși pe această formulă de vot uninominal, rolul lor, evident, a crescut și unii dintre ei se implică mult mai mult în problemele comunității – de aceea au și fost aleși –, iar primarul, cu bună știință, nu dorește să le acorde cuvântul, nu dorește să arate că parlamentarul respectiv ar putea avea un interes în rezolvarea problemelor obștii.

De aceea, ideea că este obligat să-i acorde cuvântul, lucru care nu apare până acum în lege, eu cred că este bine-venită.

Acum, ca să-l sancționăm pe președintele de ședință, cred că este puțin excesiv, dar eu am propunerea – dacă se consideră că se poate lucra puțin pe text – să fie retrimisă la comisie și să se găsească, poate, o soluție pentru formulare. Vă mulțumesc.