Vasile Nistor

Vă mulțumesc, doamna senator.

O invit la microfon pe doamna senator Silistru Doina. Aveți cuvântul, doamna senator.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Despre «neamestecul în treburile interne» și democrația «doi în unu»”.

Stimați colegi,

Observând aplombul cu care au plonjat în analize foști sau actuali politicieni, începând cu Traian Băsescu și terminând cu ultimul liberal cu acces „pe sticlă”, încep să cred că toate lucrurile în țara asta despre care se putea vorbi, comenta, fie și în cheie critică, au ajuns la un binecuvântat final. Doar alegerile interne din PSD le mai rămăseseră de disecat. De-asta nu puteau dormi unii „analiști”, de grija lui Liviu Dragnea, a alegerilor interne din PSD și, evident, din cauza congresului ce stă să vină. Toate treburi interne de partid, care, în mod normal, tocmai pentru că sunt interne nu ar trebui să îi preocupe pe cei din exterior. Probabil că pentru reprezentanții opoziției, unii parte a administrațiilor locale, nu vine iarna. La ei, poate, problemele legate de încălzirea unităților de învățământ, spre exemplu, nu există. Ei trăiesc în aceeași lume televizat-tabloidizată, în care singurul scop este să comenteze imediatul, fals drapat în de nimic aducătorul „breaking news”.

Ei bine, un astfel de „breaking news” – alegerile interne din PSD, cu sau fără candidat unic – nu avea cum să fie ratat. Domnul Traian Băsescu, invidios probabil pe faptul că înscrierea lui într-un partid din care a dispărut tocmai cuvântul „partid” a trecut în plan secund, a încercat câteva ironii subțiri. Navigând printre clișeele unei limbi de lemn, pe care nu a apucat niciodată să o uite, fostul președinte ne-a amintit de momentul de sinceritate în care îi deplângea pe români că au de ales între doi comuniști. Vă amintiți, cu siguranță, că unul dintre comuniști era chiar el.

Mai supli în gândire, nu și în exprimare, unii liberali deplâng soarta stângii politice românești. Am citit, pe rând, că „PSD este într-o criză de identitate”, „PSD este un partid nereformabil” și, nu în ultimul rând, „PSD disprețuiește democrația”. Toate, niște enormități cât casa, unele având scuza că sunt amuzante. Dacă pentru analiștii al căror elan este tăiat doar de pauzele publicitare consultarea unui segment semnificativ al populației țării este o acțiune de „disprețuire a democrației”, când, în fapt, este însăși esența acesteia, ne dăm seama că astfel de critici sunt nefondate și, mai trist, negândite.

Una peste alta, simt totuși un regret autentic în sufletele celor care au dat peste cap sensurile sintagmei „neamestecul în treburile interne”: regretul că nu fac parte din PSD, dublat de regretul că fac parte dintr-un partid „doi în unu”, o jumătate fiind condusă pe principii dinastice, cu șeful „uns” de fostul șef, iar cealaltă, pe principiul excluderii și neasemănării cu Traian Băsescu.