Teodor Viorel Meleșcanu

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ar trebui să precizăm foarte clar de la bun început că funcția de consul onorific, poziția de consul onorific, este o poziție strict onorifică. Nu există niciun fel de legătură între competențele consulului de carieră, ale consulatului de carieră, și cele ale consulului onorific. Consulul onorific este o persoană care, de obicei, are fie relații economice, fie relații de altă natură cu țara pe care o reprezintă. Noi, cel puțin, în practica noastră de foarte multe ori desemnăm drept consuli onorifici români, etnici români care s-au stabilit în străinătate, au devenit cetățeni ai altor țări și doresc să mențină o relație cu țara lor de origine... Este vorba strict de o instituție reprezentativă care activează în întregime pe cheltuiala consulului onorific, el nu are niciun fel de retribuție din partea statului român. Statul român nu-i plătește sediu, nu-i plătește secretariat, nu-i plătește convorbiri telefonice, absolut nimic.

Încă o dată spun, el nu are niciuna dintre atribuțiile practice pe care le are consulul nici în materie de vize, nici în materie de legalizare de acte, nici în materie de reprezentare a statului. El reprezintă comunitatea română sau interesele generale ale românilor și acordă asistență atunci când este cazul. De fapt, principala lui funcție este aceea de a fi o punte de legătură între țara în care locuiește – pentru că este, de foarte multe ori, cetățean al țării unde este numit – și țara lui, cu care are o legătură afectivă sau o legătură de origine. Este adevărat că au fost cazuri, am cunoscut și în România, când unii oameni au abuzat de această instituție a consulului onorific.

Întotdeauna am luat măsurile care se impuneau și am încetat mandatul respectiv. Credeți-mă, însă, că este o modalitate foarte bună de a ne suplimenta capacitatea de reprezentare fără a ne asuma niciun fel de cheltuieli. Problema nu este la nivelul acesta juridic, problema este aceea de a găsi oameni care, într-adevăr, să ne reprezinte, iar numirea lor să se facă atunci când sunt respectate condițiile că o vor face cu demnitate, cu onoare, și nu în scopul unor interese strict personale.