Titus Corlățean

Sunt obligat să intervin a doua oară. De obicei n-o fac, dar aș vrea să aduc câteva elemente suplimentare de informație și de evaluare.

Domnul președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări spunea că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este izvor de drept în

sistemul românesc. Sunt evoluții importante în ultimii ani, inclusiv în România, și nu numai în România. Vorbim de cam toate statele membre ale Consiliului Europei.

În cazul României, trebuie să fie cunoscute două lucruri. Convenția Europeană a Drepturilor Omului și normele sale au – și este opinia generală și în doctrină, și la nivelul practicienilor – cel puțin forță supralegislativă. Și vă voi da astăzi un exemplu care nu este menționat în doctrină și pe care mi-am îngăduit să-l scriu.

Într-un anumit caz a avut forță supraconstituțională. Normele Convenției Europene a Drepturilor Omului și hotărârea Curții Europene au generat modificarea Constituției României. În cazul Vasilescu și mai ales în cazul Pantea, atunci când s-a vorbit, în ultimul caz, de arestul preventiv și de poziția, profilul procurorului ca magistrat cu adevărat independent sau nu, aceste hotărâri de condamnare a României au generat modificarea Constituției României în 2003 și scoaterea procurorului din rândul celor care pot solicita, pot dispune arestul preventiv. A rămas numai judecătorul, singurul magistrat care are calitatea de independență solicitată de Convenția Europeană și de Curtea Europeană. În acest caz, hotărârea Curții Europene a avut forță superioară Constituției României și este un caz fără precedent în clipa de față.

Mai mult decât atât, ca să mă refer la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de fiecare dată când România a fost condamnată pentru executarea hotărârii, finalizată prin rezoluție finală a Comitetului Miniștrilor, am fost obligați, atunci când era cazul de speță, să modificăm legislația sau, subliniez, practica judiciară sau administrativă.

Nu întâmplător hotărârea de condamnare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a intrat inițial în motivele de recurs în anulare și ulterior, după ce a dispărut recursul în anulare, în revizuire. Și vă dau o speță concretă – în cazul puțin cunoscut în România, dar întâmplat României, al Partidului Comuniștilor (Nepeceriști) și Ungureanu _versus_ România, România a fost obligată, ca urmare a hotărârii de condamnare, prin procedură de revizuire la nivelul Tribunalului București, să accepte înscrierea acelui partid politic și a reclamantului care solicitase acest lucru.

S-a modificat practica judiciară, iar hotărârea Curții Europene este izvor de drept în România.

Deci, cu atât mai mult, solicit colegilor să votăm această inițiativă legislativă.

Vă mulțumesc.