Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·22 septembrie 2010
procedural · respins
Radu Mircea Berceanu
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Domnul senator Bota, așa cum a și recunoscut, a plagiat o idee din Programul de guvernare al PDL. A plagiat-o, dar nu a înțeles-o. Acolo este vorba despre un Pact național pentru autostrăzi, și nu de un proiect de lege, de o legiferare în acest domeniu.
Pactul național ar fi însemnat o înțelegere între toate forțele politice, indiferent că sunt la guvernare sau în opoziție într-un moment sau în altul, că dorim să realizăm un anumit program de autostrăzi, iar asta înseamnă că dorim să finanțăm, pentru că toată lumea dorește să fie realizate autostrăzi în România.
Când ajungem la finanțare, dorințele se veștejesc, iar ele s-au veștejit în mai toate timpurile. Totdeauna au fost declarații foarte puternice în favoarea autostrăzilor, dar alocări financiare foarte subțiri.
De aceea am crezut că ar fi necesar, ar fi bine să încercăm să purtăm, la un moment dat, o discuție la nivel național, în totalitatea spectrului politic, despre această chestiune, mai ales că realizarea de autostrăzi este un domeniu care transcende totdeauna mandatul, chiar și de patru ani. Proiectele sunt de lungă durată, realizările sunt și ele de foarte lungă durată și ar fi fost, cred, foarte bine să putem face acest lucru. Dar el poate fi făcut și de aici încolo.
Nu l-am inițiat, pentru că, din păcate, în perioada care s-a scurs, scena politică a fost foarte răvășită din șase în șase luni. Mai acum un an eram împreună cu PSD la guvernare și am fi putut să discutăm despre Pactul național de autostrăzi împreună cu PSD. UDMR era în opoziție, dar ar fi putut de acolo să susțină. Cei din PNL au susținut și ei. Cred că nici acum, din punct de vedere al autostrăzilor, nu este foarte
greu sau inutil să discutăm un astfel de pact. Problema finanțării însă trebuie să stea la rădăcina acestui pact, și anume un angajament că orice guvern, coaliție, variantă ar veni alocă o sumă cât de cât suficientă în acest domeniu.
Eu am prezentat și la dezbaterea din comisie a acestei propuneri legislative niște statistici europene, în care am arătat cât se poate de clar – nu eu, ci statistica europeană – că practic toate țările din Uniunea Europeană alocă Ministerului Transporturilor de la 3% până la 5% din PIB. Noi nu am alocat niciodată 2% din PIB Suntem pe la 1,9% din PIB în anii cei mai buni.
De exemplu, Cehia, de 20 de ani, alocă Ministerului Transporturilor o medie de 4,7% din PIB. Cehia nu are naval, dar are deja vreo 800 și ceva de kilometri de autostradă. De aceea cred că subiectul este foarte interesant, este de actualitate și de aici încolo, indiferent cine este la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, indiferent cine este la Guvern. Și am putea să deschidem cu această ocazie ideea de a dezbate un Pact național privind autostrăzile. Niciodată nu au fost probleme în legătură cu întrebarea dacă trebuie sau nu trebuie să facem autostrăzi – toată lumea este de acord că trebuie – și niciodată nu au fost probleme în legătură cu întrebarea pe unde ar trebui să fie făcute autostrăzi. Cam toată lumea din România – mă refer la toți decidenții politici – are cam aceleași păreri. Problema a rămas întotdeauna la partea de finanțare.