Iulian Iancu

Da.

Guvernul are libertatea, dacă ne vom uita atent în propunerea legislativă, să aleagă forma de susţinere şi modalitatea în care o va face. Principala îngrijorare pe care o observăm astăzi, aici, a reglementatorului, este cea legată de incapacitatea sistemului de a prelua numărul mare de solicitări cu care se confruntă. Cu alte cuvinte, avem o barieră tehnică. Eu vreau să vă spun că mai avem o barieră tehnologică şi o barieră impusă de resursele umane cu care suntem într-un continuu deficit.

Cu alte cuvinte, România nu-şi va putea îndeplini ţinta de 24,1% în 2020 dacă nu-şi elimină, începând de la acest proiect de lege, aceste bariere. Ce înseamnă acest lucru? S-a menţionat puţin mai înainte că energia eoliană este o energie dependentă de condiţiile meteo – şi nu numai energia eoliană, ci energia regenerabilă, în general – şi, în aceste condiţii, este obligatoriu de avut în vedere investiţia într-o tehnologie de înaltă eficienţă, în capacităţi care folosesc gaze naturale. Ce înseamnă acest lucru? Un alt efort investiţional. Or, deocamdată, cu această abordare suntem în faţa unei simple bariere prin care spunem că nu avem cum să susţinem, pentru că nu are sistemul capacitate.

Tocmai acest lucru îl face propunerea legislativă. Având în vedere ansamblul de măsuri, respectiv măsurile de investiţie în sistemul naţional de transport – măsurile pe care trebuie să le ia pentru noile capacităţi în generarea de energie de înaltă eficienţă pe gaze naturale etc. –, Guvernul trebuie să-şi creeze un program naţional care, în final, va fi subsumat aplicării acestor măsuri.

Nu este atât de simplu, însă noi nu avem posibilitatea să atragem aceste investiţii – care sunt de ordinul a miliarde de euro – în România, dacă îi vom descuraja din start.