Pavel Horj

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În calitatea pe care o am, de deputat și în egală măsură de inginer silvic, intervenția mea se va axa în mod firesc pe acea componentă a bugetului pentru anul 2009 care vizează Ministerul Agriculturii și în mod nemijlocit domeniul silviculturii.

Așa cum desigur cunoașteți cu toții, în Programul de guvernare al coaliției aflate la putere pentru perioada 2009-2012 în domeniul silviculturii, obiectivul principal îl reprezintă creșterea suprafeței fondului forestier național, astfel încât ponderea acestuia să atingă 30% din suprafața țării la finalul anului 2012, ceea ce în cifre absolute înseamnă circa 650 de mii de ha de terenuri împădurite în următorii patru ani. Pentru realizarea acestui obiectiv deosebit de ambițios și pentru asigurarea celorlalte condiții necesare gestionării durabile a pădurilor țării a fost emis și un ordin special al ministrului agriculturii și pădurilor, Ordinul ministrului nr. 37 din 11.02.2009 pentru aprobarea măsurilor prioritare în domeniul silviculturii pe anul 2009. Ca cetățean al acestei țări și, repet, ca silvicultor de profesie, nu pot decât să salut aceste demersuri și prefigurări de bune intenții.

Întrebarea capitală care se pune însă, și aici este esența intervenției mele, cu ce bani se vor pune în aplicare toate aceste măsuri? Pentru că, dacă ar fi să ne luăm după ce ne propune Guvernul și implicit ministerul de resort, pentru care cu tristețe trebuie să o spun, folosind o metaforă agrozootehnică, silvicultura a fost oaia neagră, atâta timp cât s-a aflat în aceeași ogradă cu agricultura, toate aceste măsuri care presupun cheltuieli de anvergură cu identificarea și constituirea perimetrelor de ameliorare, cu asigurarea

materialului săditor, cu acțiuni de plantare propriu-zisă și cu efectuarea lucrărilor de îngrijire, cu asigurarea pazei pădurilor și încă multe asemenea activități de gestionare durabilă a pădurilor, ar trebui să se realizeze cu cei 50 de milioane de lei alocați în proiectul de buget ramurii silviculturii, din totalul de 7,8 miliarde din bugetul total al ministerului.

În mod obiectiv vorbind, o asemenea sumă nu este suficientă nici măcar pentru împădurirea a 2.500 de hectare de terenuri degradate, față de cele 175 mii de hectare anual, conform Programului de guvernare, fără să mai putem vorbi de lucrările de îngrijire, completări și alte asemenea din cele menționate mai sus. Suntem cu toții conștienți, desigur, că bugetul pe 2009 este unul de criză, chiar dacă Guvernul l-a botezat altfel. Dar cel puțin la fel de conștienți trebuie să fim că în anii următori, fără aur negru vom putea trăi, putând să-l importăm la nevoie, dar fără aur verde care, atenție, înseamnă pădurea pe picior, și nu în produsul acesteia, lemnul, pădurea pe care nu putem s-o importăm, destinul poporului român va fi unul sumbru.

Iată de ce, stimați colegi parlamentari, vă invit să măsurați de două ori înainte de a tăia – a se înțelege a vota – și să acceptați propunerea mea ca pentru silvicultură în anul 2009 să se aloce cel puțin 150 milioane lei.