Erdei Dolóczki István

Mulțumesc mult. Domnule președinte de ședință, Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului, cei care ați mai rămas în sală,

## Doamnelor și domnilor,

Pun întrebarea dacă timpul acordat deputaților și senatorilor pentru dezbaterea generală a proiectului de lege privind bugetul de stat a fost suficient sau nu. După majoritate, da. Conform regulamentelor și cutumei, nu.

Ministrul finanțelor, la ședința de audiere în comisia de specialitate din decembrie anul trecut, promitea bugetul pentru a treia decadă a lunii ianuarie. De fapt, ce s-a întâmplat? Într-o zi de vineri, în data de 6 februarie, ora 11,29, sunt anunțat prin SMS că Proiectul legii bugetului de stat a fost depus la Parlament și postat pe site-ul Camerei. Termenul afectat studiului și depunerii amendamentelor începe să curgă, fără niciun preaviz, de parcă fiecare parlamentar ar fi trebuit să se afle în poziția stand-by.

Termenul de depunere a amendamentelor a fost fixat pentru 10 februarie ora 9,00, miercuri, după ce în ziua de luni, după-masă, ședință în plen, marți, înainte de masă, ședință în plen, după-amiază ședință în comisii.

Pe 13 februarie ora 10,00, vineri, ședința comisiilor de buget începe fără să ni se pună la dispoziție un material de sinteză cu amendamente depuse, admise sau respinse în comisiile de specialitate care au discutat bugetul.

Discutăm bugetul de stat, discutăm și votăm articolele fără să avem cunoștință de amendamente, fără să fie prezenți miniștrii de resort și fără să fim luați în seamă.

Trebuie însă să mă corectez. Ministrul finanțelor a fost prezent 15 minute, iar pe parcursul discuțiilor, cu întârziere, au apărut pentru câteva minute și miniștrii culturii și cultelor, respectiv al educației, cercetării și inovării, pentru a obține girul comisiilor de specialitate privind modificarea bugetului propriilor lor ministere, adică a obține niște suplimentări de bani cu care, probabil, ministrul de finanțe sau altcineva nu a fost de acord. Cred, de fapt sunt convins, că procedura aplicată nu este altceva decât umilirea Parlamentului, procedură cu care din 2000, de când sunt deputat, nu m-am mai întâlnit.

Și iar este momentul să-mi cer scuze pentru că am vorbit în numele colegilor. Personal, eu mă simt umilit, neglijat, nebăgat în seamă. Fără ca noi să știm – pardon!, fără ca eu să o știu – se pregătește o ordonanță de urgență care să

transforme Parlamentul României în Marea Adunare Națională care într-o săptămână să voteze, să ridice la rang de lege toate decretele unui președinte.

Se pare că iarăși am greșit. Așa ceva nu se poate. O ordonanță de urgență nu poate modifica Constituția României, dar bugetul de stat se poate adopta fără să fie luate în seamă amendamentele parlamentarilor, dar bugetul de stat se poate discuta fără prezența miniștrilor. Raportul Legii bugetului de stat se poate împărți tardiv și pe CD-uri virusate. Asta se poate.