Dau cuvântul domnului Bogdan Mănoiu, șeful Departamentului pentru Afaceri Europene. Vă rog, aveți cuvântul.
## **Domnul Bogdan Mănoiu** _– șeful Departamentului pentru Afaceri Europene_ **:**
Doamnă președinte,
Domnule președinte al Comisiei pentru politică externă, Doamnelor și domnilor parlamentari,
În primul rând, doresc să vă mulțumesc pentru inițiativa de a organiza această dezbatere care este cu atât mai oportună cu cât recent, în cadrul Consiliului European de toamnă, s-a făcut și ultimul pas pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
Soluția agreată de toate statele membre, inclusiv România, la exigențele ridicate de Președintele Republicii Cehe, care a urmat votului pozitiv înregistrat în cadrul referendumului irlandez și promulgării Legii de ratificare a Tratatului în Polonia, va permite intrarea în vigoare a acestui document esențial pentru funcționarea Uniunii cu 27 de membri sau mai mulți, în foarte scurt timp.
În urmă cu aproape trei ani, României i s-a creat oportunitatea de a-și pune în aplicare modelul propriu de dezvoltare economică și socială prin valorificarea resurselor unui sistem internațional fără precedent, caracterizat în primul rând prin competitivitate și solidaritate.
Participarea la elaborarea strategiilor comune, din care rezultă politicile europene, implicarea în mecanismele administrative de la Bruxelles și existența unui sistem politico-administrativ eficace la București, reprezintă principalele condiții ale valorificării statutului de membru UE.
Participarea la guvernanța Uniunii Europene odată cu promovarea intereselor naționale de dezvoltare presupun, înainte de toate, o cunoaștere aprofundată a modificărilor instituționale care vor remodela construcția europeană odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
Sintetizând 7 ani și jumătate de eforturi politice, diplomatice și juridice, putem spune că prin Tratatul de la Lisabona Uniunea Europeană se pregătește să devină mai eficientă, raportat la provocările mondializării, și mai
democratică, raportat la reprezentarea intereselor cetățenilor săi.
În același timp, Uniunea devine mai eficientă în luarea deciziilor, promovarea politicilor comune și reprezentarea externă.
Uniunea dobândește personalitate juridică în locul comunităților europene, astfel încât va putea fi mai bine reprezentată pe plan extern, va putea negocia și încheia acorduri internaționale în nume propriu.
Uniunea Europeană va dobândi capacitatea de a deveni membru în organizații internaționale.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Tratatul de la Lisabona simplifică procesul decizional european. Statele membre vor vota în Consiliul Uniunii Europene prin procedura majorității calificate în aproape toate domeniile, astfel încât recursul la unanimitate devine o excepție.
Începând cu anul 2014, în mod excepțional din 2017, un act legislativ european va fi adoptat în Consiliu prin votul a 55% din statele membre, reprezentând 65% din populație. „Clauza pasarelă” va permite Consiliului European, care devine instituție de sine stătătoare a Uniunii Europene, să hotărască prin unanimitate trecerea la votul prin majoritatea calificată în domeniile în care se menține cerința unanimității. Voi reveni asupra acestei chestiuni când voi vorbi despre rolul parlamentelor naționale.
Parlamentul European devine colegislator în cvasitotalitatea domeniilor de competență. Procedura codeciziei, prin care statele membre reunite în Consiliu și reprezentanții direcți ai cetățenilor europeni reuniți în Parlament iau decizii în condiții de egalitate, devine procedura ordinară. De asemenea, Parlamentul va alege în mod direct președintele comisiei, pe baza propunerilor Consiliului European. Un astfel de exercițiu s-a desfășurat deja în legătură cu formarea viitoarei Comisii Europene pentru legislatura 2009–2014.
În privința rolului parlamentelor naționale, Tratatul de la Lisabona recunoaște și consolidează rolul parlamentelor naționale care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii.
Tratatul de la Lisabona aduce noutăți semnificative, în special în ceea ce privește controlul respectării principiului subsidiarității.
Orice parlament național va avea dreptul să-și susțină argumentele potrivit cărora o propunere nu este conformă cu acest principiu. Se va institui un mecanism în doi timpi. Dacă o treime din parlamentele naționale consideră că o propunere nu este conformă cu principiul subsidiarității, comisia va trebui să-și reanalizeze propunerea, având posibilitatea de a o menține, de a o modifica sau de a o retrage.
Dacă majoritatea parlamentelor naționale împărtășesc aceste preocupări, iar comisia decide, totuși, să-și mențină propunerea, Parlamentul European și Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continuării sau întreruperii procedurii legislative.
Conform Tratatului de la Lisabona, parlamentele naționale sunt asociate prin posibilitatea de a verifica propunerile legislative europene într-un interval de opt săptămâni. Toate proiectele de acte legislative și nonlegislative ale instituțiilor europene inițiatoare vor fi transmise parlamentelor naționale.
Totodată, parlamentele naționale dobândesc dreptul de a solicita, înaintea Curții de Justiție a Comunităților Europene,
anularea unui act legislativ comunitar, dacă apreciază că acesta nu respectă principiul subsidiarității.
Parlamentele naționale își conservă competențele și în ceea ce privește așa-numita „clauză pasarelă”, care permite Consiliului European să hotărască, în unanimitate, trecerea de la procedura votului prin unanimitate la cea a votului prin majoritate calificată.
Parlamentele naționale pot bloca trecerea la votul cu majoritate calificată în cazul în care se constituie unanimitatea în acest sens în Consiliul European, dacă apreciază că domeniul vizat de actul în discuție este prea important pentru a fi reglementat prin majoritate calificată. Este suficientă opoziția unui singur parlament național pentru ca propunerea de act legislativ să fie supusă, în continuare, procedurii de vot prin unanimitate.
Este important, în acest context, ca Parlamentul României să-și consolideze capacitatea instituțională astfel încât să poată analiza și formula opinii asupra proiectelor de acte legislative și nonlegislative emise de instituțiile europene în ceea ce privește controlul respectării principiului subsidiarității și activarea „clauzei pasarelă”.
Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, cetățenii statelor membre vor beneficia de dreptul direct de inițiativă legislativă comunitară. În mod similar cu sistemele constituționale naționale, la solicitarea unui număr de cetățeni, un milion în cazul Uniunii, Comisia Europeană inițiază un proiect legislativ.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Criza financiară și economică globală, declanșată în a doua parte a anului 2008, constituie un test pentru politicile de dezvoltare adoptate în cadrul Uniunii Europene, dar și pentru solidaritatea dintre membrii săi.
Pactul de Stabilitate și Creștere, care stabilește limitele acțiunii statelor în desfășurarea strategiei de creștere economică și ocupare a forței de muncă, pe care o numim Strategia Lisabona, a trebuit să fie suspendat pentru realizarea redresării economice, în condițiile unei stabilizări prealabile a sectorului financiar la nivel european.
Modelele de intervenție urmate de statele membre au fost însă diferite, în funcție de specificul impactului național al crizei, dar mai ales de resursele aflate la dispoziție.
La nivel european, premisa depășirii crizei financiare și economice o constituie stabilizarea sectoarelor financiare, ceea ce în termeni concreți constă în adoptarea unor măsuri de reglementare și îmbunătățire a supravegherii financiare la nivel european și național, cu alte cuvinte desfășurarea unei reforme structurale.
Pentru România, criza economică a scos în evidență, cu acuitate, necesitatea realizării reformelor structurale la care s-a angajat deja ca parte la Strategia Lisabona. Participăm la dezvoltarea noilor reforme structurale impuse de criză, dar trebuie să continuăm, în același timp, reformele structurale care ne revin ca stat care se pregătește pentru intrarea în zona euro, altfel spus, pentru realizarea convergenței nominale și reale cu statele dezvoltate din Uniunea Europeană.
Aceste reforme specifice, le-am putea spune, sunt prevăzute în Programul național de reformă, dar au fost incluse și în Memorandum-ul de împrumut încheiat cu instituțiile financiare internaționale, iar realizarea lor a fost evidențiată o dată în plus de recenta misiune comună de evaluare, desfășurată zilele trecute.
Guvernul României este obligat să se înscrie în anumite ținte macroeconomice, dar Parlamentul poate sprijini acest efort prin adoptarea reformelor structurale care să asigure rezultatele macroeconomice pozitive sustenabile pe termen mediu și lung.
Domeniile în care este necesară o acțiune imediată sunt: reforma sistemului de asigurări sociale; reforma instituțională, inclusiv a sistemului de salarizare a personalului bugetar; măsuri pentru raționalizarea cheltuielilor publice, inclusiv în ceea ce privește performanța autorităților locale.
De asemenea, sunt necesare măsuri orientate către piața muncii, care vizează nu doar controlul în privința muncii la negru, ci mai ales măsuri orientate către activarea forței de muncă.
Comisia Europeană a adoptat, la 26 noiembrie 2008, un plan de redresare economică ale cărui obiective vizează: stimularea cererii și sporirea încrederii consumatorilor, stimularea economiilor naționale și a pieței interne și încurajarea reducerii emisiilor de carbon.
Acest plan european de redresare economică, în valoare de 200 de miliarde de euro, reprezentând 1,5% din PIB-ul Uniunii Europene, se compune din: pachete bugetare temporare de stimulare a economiilor statelor membre, în valoare de 170 de miliarde de euro, circa 1,2% din PIB-ul Uniunii Europene, și pachete de finanțare UE pentru acțiuni imediate, în valoare de 30 de miliarde de euro, circa 0,3% din PIB-ul Uniunii Europene.
În vederea îmbunătățirii interconectării sistemelor energetice și a infrastructurii de telecomunicații, comisia a propus acordarea unui pachet de finanțare de 5 miliarde de euro în perioada 2009–2010, dintre care 3,98 miliarde de euro pentru proiectele energetice. Interesele României în lista proiectelor energetice sunt legate de conducta de gaz Nabucco și de interconectarea cu Ungaria și, respectiv Bulgaria.
Pachetul de 5 miliarde prevede și finanțarea infrastructurii pentru serviciile în bandă largă în mediul rural, cu suma de 1,02 miliarde de euro. Suma alocată suplimentar pentru România prin Planul național de dezvoltare rurală este de circa 102 milioane de euro pentru perioada 2009–2013.
Comisia Europeană a adoptat, la 23 septembrie 2009, un pachet important de proiecte legislative în scopul consolidării supravegherii sectorului financiar în Europa. Măsurile răspund necesității identificării eventualelor probleme din sistem într-o etapă timpurie și de a putea acționa concertat, cu mai multă eficiență, în situații de urgență, inclusiv prin soluționarea dezacordurilor apărute între autoritățile de supraveghere naționale.
Se are în vedere, astfel, crearea unor instituții de supraveghere la nivel comunitar, cu rol atât în prevenirea crizelor financiare, cât și în combaterea efectelor acestora asupra piețelor financiare.
În cadrul Consiliului Ecofin din 20 octombrie a fost obținut acordul tuturor statelor membre pe prima componentă a pachetului legislativ, și anume supravegherea macroprudențială, care prevede, între altele, crearea unui Consiliu European de Risc Sistemic.
În scopul asigurării unei participări active la dezbateri în derulare la nivel comunitar pe acest pachet, Departamentul pentru Afaceri Europene a demarat procesul de elaborare și aprobare al mandatului general pe acest dosar.
Pentru informarea acestei distinse adunări, mandatul se centrează pe următoarele principii: asigurarea unui
mecanism de supraveghere coordonat la nivel comunitar, în scopul prevenirii și combaterii efectelor unor potențiale crize financiare, evitarea suprapunerilor de atribuții între autoritățile de supraveghere constituite la nivel comunitar și cele existente la nivelul statelor membre și asigurarea unui sistem de finanțare echitabilă în raport cu resursele și dimensiunea piețelor financiare naționale ale statelor membre, în special în contextul crizei economice prezente.
În vederea contracarării efectelor crizei, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri anticriză în valoare de 13 miliarde de euro. Pachetul de măsuri pentru stimularea creșterii economice și protejarea intereselor economice ale populației a avut în vedere limitarea scăderii creșterii economice, protejarea intereselor economice ale populației, menținerea atractivității investiționale în România, menținerea criteriilor de convergență pentru zona euro și, nu în ultimul rând, sincronizarea măsurilor cu planurile Uniunii Europene.
România a fost nevoită să contracteze un împrumut de la instituțiile financiare internaționale, în principal FMI și Comisia Europeană, în valoare de 20 de miliarde de euro pentru consolidarea monedei naționale și susținerea balanței de plăți.
După cum este bine cunoscut, o misiune comună de evaluare s-a încheiat la sfârșitul săptămânii trecute, urmând să revină în țară după adoptarea Legii responsabilității fiscale și a Legii bugetului. În baza evaluării respectării condițiilor de împrumut se va lua decizia eliberării celei de a treia tranșe din partea FMI și a celei de a doua tranșe, mijlocită de Comisia Europeană.
În conformitate cu cele agreate în cadrul Consiliului European din 29–30 octombrie, se pune problema formulării unei strategii coordonate la nivel comunitar, de retragere a pachetelor de stimulare. Departamentul pentru Afaceri Europene, în acord cu ministerele de linie, consideră că ieșirea din planurile anticriză trebuie să fie graduală și coordonată la nivel european și mondial, în condițiile funcționării prudente a sectoarelor financiare. Pentru România, momentul care va semnala depășirea crizei și înscrierea pe un curs de creștere sustenabil este cel al redresării ireversibile.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Anul 2009 este un an decisiv în lupta împotriva schimbărilor climatice, obiectivul Uniunii Europene fiind finalizarea Acordului internațional post-2012 privind schimbările climatice, la Conferința de la Copenhaga, în decembrie 2009.
La acest moment, rămâne în discuție modul de repartizare intra Uniunea Europeană a cotelor de asistență pentru țările în curs de dezvoltare, ca mijloc de a le sprijini pentru atingerea țintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Poziția de principiu a României, exprimată și cu prilejul Consiliului European de toamnă, este aceea că, la baza contribuției UE la finanțarea publică internațională trebuie să stea principiul condițiilor specifice economice, respectiv capacitatea de plată. De asemenea, având în vedere rolul de lider, asumat de Uniunea Europeană în procesul de limitare a creșterii temperaturii planetei la sub 2°C față de nivelul preindustrial, suntem de acord ca poziția de negociere a UE în cadrul Conferinței de la Copenhaga să fie solidă, inclusiv prin afirmarea unei contribuții de prefinanțare pentru perioada 2010–2012, dar aceasta trebuie să se bazeze pe contribuțiile
voluntare din partea statelor membre. În același context, ca urmare a insistențelor României, s-a menținut pe agenda Consiliului chestiunea reportării unităților de emisii neutilizate în primul exercițiu Kyoto 2008–2012.
Uniunea Europeană și-a asumat în mod unilateral ținta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020. Pachetul legislativ „Energie – schimbări climatice” a fost agreat de șefii de stat și de guvern la Consiliul European din 13 decembrie 2008 și adoptat în cadrul Reuniunii plenare a Parlamentului European din data de 17 decembrie 2008. Începând cu 1 ianuarie 2013, debutul aplicării pachetului legislativ „Energie – schimbări climatice”, România trebuie să-și respecte obligațiile care-i revin ca stat membru prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea ponderii resurselor regenerabile.
Din această perspectivă, pentru România devine esențială îmbunătățirea substanțială a eficienței energetice și accentuarea decuplării creșterii economice de creșterea consumului de energie și, implicit, scăderea intensității carbonului la nivel național, sens în care a fost elaborat, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene, și aprobat de Guvern, Memorandum-ul cu tema Plan de acțiuni pentru pregătirea României în vederea intrării în vigoare și implementării pachetului legislativ „Energie – schimbări climatice”.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
A fi membru al Uniunii Europene presupune și transpunerea corectă și aplicarea politicilor comune.
În cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene funcționează agentul Guvernului României pentru Curtea de Justiție a Comunităților Europene și Tribunalul de Primă Instanță, însărcinat cu reprezentarea țării noastre înaintea celor două instanțe comunitare.
De la 1 ianuarie 2007 și până în prezent, Comisia Europeană a declanșat împotriva României 259 de acțiuni în constatare a neîndeplinirii obligațiilor. 220, dintre care 186 declanșate în anul 2007, 25 în anul 2008 și nouă în anul 2009, au vizat necomunicarea măsurilor naționale de transpunere a directivelor comunitare.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.