Paul Ichim

Îmi cer scuze, nu am un limbaj aplicat juridic. Eu sunt mai direct. Este adevărat că acum ne frământă grija că nu avem bani la buget și descoperim că nu putem face „Poliția animalelor”. Dacă îmi aduc bine aminte, acum o lună și ceva, când a spus domnul senator Urban că este o problemă cu câinii comunitari...

Trebuie să spun că este adevărat că legea privește „poliția animalelor”, dar noi mergem mai puțin la _pet shop_ să ne cumpărăm o vacă sau un cal. Mai mult câinii sunt scăpați din grijă și avem probleme cu ei în comunitate. Nu este o

treabă de interes... nu știu cum a fost denumit, e în interesul domnului senator Urban, nu este o problemă de sănătate publică, îmi pare rău, trebuie să-l corectez pe domnul senator.

Referitor la acești câini, totuși ei sunt problema majoritară, dacă facem referire la poliția de afară, ciclul lor în natură este în felul următor: se depistează un câine vagabond, dacă este bolnav este eutanasiat, este deparazitat, este lăsat o lună în custodie, dacă nu este adoptat, el este eutanasiat. Așa este controlată această proliferare, înmulțire a animalelor. Îmi pare rău, așa se face afară.

Noi avem 100.000 de câini. Dăm bani, nu am comentat ce facem cu banii aceștia, bani care se cheltuiesc și, domnul senator are dreptate, dacă am face economie și am rezolva o dată problema câinilor comunitari, din acești bani poate vom avea și pentru pensionari, poate și pentru tichete cadou, și pentru handicapați, de care avem o „grijă” deosebită că le fură banii asistenții. Nu sunt de acord cu această afirmație. Așa că am avea bani pentru pensionari. Nu mai rămâne decât să propunem, în versiunea în care nu luăm nicio atitudine, să dăm câte un câine pensionarilor și să rezolvăm problema.

Morala: dacă aveam dreptate și eram juști și judecam fără influența altor presiuni, ceea ce a propus domnul senator Urban acum o lună și jumătate, nu eram în problema asta și atunci făceam și economie și nu ajungeam în situația actuală.

Vă mulțumesc.