Florin Iordache

Vă mulțumesc. Domnule ministru, vă rog.

## **Domnul Anton Anton** _– ministrul energiei_ **:**

Bună ziua, doamnelor și domnilor!

Vreau să încep prin următoarea afirmație: îmi place atitudinea de dirigintă a colegei noastre Prună. N-am absentat nemotivat! Niciodată! Am avut întotdeauna la dezbateri un secretar de stat care se ocupă de această problemă.

Legea este în Parlament, nu este la Guvern și nici nu sunt lider de grup, ca să fi fost prezent la ședința liderilor de grup.

Dar este a doua oară când sunt la ora ministrului în acest mandat și vă mulțumesc pentru invitație. Pentru că plec de la premisa că un viitor mare al României nu se poate construi fără o dezbatere și fără consensul forțelor politice.

Mai plec de la o premisă: că toți cei care nu susțin Legea offshore au această poziționare nu pentru că vor s-o blocheze – și în niciun caz nu vor să blocheze rolul României –, ci pentru că au luat mult prea în serios nenumăratele speculații pe acest subiect.

Când vorbim de resursele pe care le avem în Marea Neagră, aud în mod normal două întrebări simple. Adică: ce va face România cu resursele? Și a doua întrebare: cu ce ne alegem noi, ca nație, de la aceste resurse?

Vreau să vă răspund la întrebările acestea, pentru că ele se referă la noi, la români, care vrem și trebuie să simțim aportul resurselor naturale cu care am fost înzestrați.

Sunt voci care încearcă să inducă ideea că gazele din Marea Neagră vor ajunge în mică măsură la românii. Le contrazic! Nu le contrazic eu, le contrazice în primul rând logica economică simplă, și anume gazele se vând cel mai bine pe piața cea mai apropiată, pentru că acolo este profitul cel mai mare și, în plus, acest lucru te scutește de alte cheltuieli importante și inutile.

Haideți să ne uităm la alt aspect: câte gaze poate consuma România? Vrem să facem niște socoteli. Astăzi România consumă între 11 și 12 miliarde de metri cubi pe an, destul de puțin. Din aceștia, 10,5 sunt asigurați din producția internă, restul sunt gaze importate.

Sigur că „De ce consumăm atât de puțin?” este o întrebare legitimă pe care ne-o punem. De ce nu stimulăm consumul de gaze, ca să ne bucurăm cât mai mult de gazele din Marea Neagră? Păi, consumăm puțin pentru că doar o treime din populație are acces la gaze naturale.

Sigur, cifra aceasta este sub statutul nostru pe piața gazelor, România fiind al doilea mare producător de gaze al Uniunii, după Brexit. Dar am lucrat să rezolvăm această disfuncționalitate, am depus eforturi să creștem consumul de gaze în România, implicit să pregătim piața românească, pentru a folosi cât mai multe gaze.

Îndrăznesc să vă spun că am reușit. Avem o legislație care va crește numărul localităților care vor avea acces la rețelele de distribuție. Gândiți-vă, de exemplu, că dublarea numărului de consumatori ar însemna încă 3,5 miliarde de metri cubi pe an în România.