Cristina Mădălina Prună

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Acest proiect de lege este unul care s-ar dori a fi salvator, doar că intenția este un pic departe de a oferi un răspuns concret la această mare problemă.

Concret. Se dorește ca furnizarea materiei prime pentru combustibilul nuclear pentru reactoarele de la Cernavodă să fie asigurată din exploatările naționale de uraniu.

Acest lucru cert este un lucru bun, doar că el maschează multă neputință. Pentru că în prezent este nevoie de investiții la CNU, importante pentru deschiderea de noi mine de uraniu, și, totodată, pentru noi instalații, pentru Uzina de Rafinare a Uraniului de la Feldioara, din județul Brașov.

Însă compania a fost abandonată și este la un pas de desființare în prezent, deși încă din 2014 există un proiect de preluare a CNU de către Nuclearelectrica.

Ministerul Energiei trebuia să vină cu un plan de eficientizare, de restructurare, să păstreze activele sănătoase de la această companie, însă nu a făcut acest lucru.

Și cumva era previzibil să se întâmple acest lucru, pentru că asta se întâmplă când bunurile statului ajung să fie gestionate de niște oameni care nu au pic de viziune și interes față de România.

Ar mai fi și alte aspecte de menționat.

Am întrebat ieri cum ne asigurăm de faptul că o companie cum este Nuclearelectrica, care este listată la bursă, poate să preia o companie precum CNU, care are o situație financiară precară, cine e de vină că astăzi Nuclearelectrica nu are o soluție alternativă pentru contractul cu canadienii de la Cameco și de ce vorbim de patru ani de zile de interes național și de patriotism, dar am lăsat să se aleagă praful de ciclul nuclear integrat.

USR se va abține, însă vom face o cerere la Comisia pentru industrii și servicii, pentru a avea reprezentanții Ministerului Energiei în comisie. Și să ne dea aceste răspunsuri și soluții viabile pentru CNU, nu doar strategii peste strategii și proiecte care nu au întotdeauna legătură cu realitatea.

Vă mulțumesc.