Ion Hadârcă

Vă mulțumesc.

Domnule președinte al ședinței,

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Genericul declarației mele politice de azi este „Ziua și veacul Europei unite”.

Recent, într-un final însorit de aprilie, am participat, la Vaslui, la solemnitățile consacrate Zilei naționale a veteranilor de război. De acolo, din vibrantele amintiri ale puținilor supraviețuitori, veterani nonagenari și văduve de război, am cules și am luat cu mine un sigur laitmotiv: pace și iar pace și Doamne păzește să nu mai trecem prin ce am trecut! Visul unei lumi mai bune trăiește în fiecare din noi. În acest scop, la 9 mai 1950, s-a făcut primul pas în direcția creării Uniunii Europene. Pasul era la o distanță de doar cinci ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

În ziua de 9 mai 1950, când Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, făcea cunoscut guvernului său proiectul elaborat de compatriotul său, diplomatul și genialul economist Jean Monnet, planul de creare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, omenirea se afla în fața unui teribil bilanț, în fața unei noi și groaznice amenințări, dar și a unei previziuni geniale. Premisa tristă era bilanțul celor două războaie globale din prima jumătate de secol XX, care măcelăriseră peste 100 de milioane de oameni, iar un alt război iminent, cu mijloace apocaliptice, nucleare, amenința să curme definitiv firul vieții de pe Terra.

Iată de ce genialitatea planului Monnet–Schuman, puterea lui de persuasiune pentru statele fondatoare și jertfele celor două mari măceluri, a constat în ideea creării unei comunități supranaționale, care să facă imposibil războiul între europeni.

Câtă izbăvire ar fi adus Europei și lumii, inclusiv României, această salvatoare idee formulată cu 20 de ani mai devreme, în anul 1930, de un alt ministru de externe francez, Aristide Briand, și promovată temeinic de Nicolae Titulescu, în calitatea-i oficială de președinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor! Însă neînțelegerile provocate de marea criză economică au anulat ideea. Din frustrările și obsesiile naționaliste lăsate de izbeliște nu au întârziat să apară fascismul, nazismul, xenofobia, izolarea statelor și, drept consecință, războiul de masacrare a popoarelor.

În anul centenar al Marii Unirii nu putem să nu amintim faptul că fărâmițarea statului român unificat, creat cu atâta greu și suferință în 1918, prin jertfa sutelor de mii de vieți, a survenit în 1940, în urma destrămării alianțelor, a dizolvării firavei unități europene stabilite la începutul anilor 1920. Rămasă singură între cele două forțe agresoare, Germania nazistă și Rusia bolșevizată, care s-au înțeles să împartă între ele Europa, România a fost condamnată la decimare.

În acest context și în această Zi a Europei unite este momentul să ne amintim că România este unica țară de pe continent care încă nu și-a vindecat rănile cauzate de înțelegerile secrete dintre cei doi criminali ai omenirii, Hitler și Stalin. Pactul Ribbentrop–Molotov rămâne activ cât timp cele două state românești vor exista separat, populația din Republica Moldova fiind supusă în continuare decimării prin sărăcie, corupție... corupție instituționalizată și deznaționalizare.