Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea politică de astăzi „Abuzul de putere”.

Stimați colegi,

Evenimentele din decembrie 1989 au produs un precedent periculos pentru societatea românească prin încălcarea Constituției, a tuturor legilor statului, în formă continuată până în ziua de astăzi.

Acesta a fost momentul în care Frontul Salvării Naționale a deschis larg porțile abuzului de putere. Din 1990 încoace, politicul a însemnat putere absolută pentru cei aflați la guvernare și blocaj total pentru reprezentanții opoziției. Din 1990 încoace, politicul a însemnat avantaje pentru oamenii de partid, în special pentru cei cu bani și pentru cei cu un dezvoltat simț al afacerilor. Din 1990 până în prezent, politicul a însemnat clientelă care a primit contracte grase sau angajări la baza cărora nu au stat CV-uri stufoase, ci carnetele de partid.

Specialiștii nu au loc în țara noastră nu pentru că nu sunt buni, ci pentru că, la un moment dat, când au vrut să-și găsească un loc în care să-și practice meseria, nu au avut câteva mii de euro pentru a-i oferi cui trebuie, așa că și-au făcut bagajele și au plecat în străinătate, unde sunt apreciați și unde profesionalismul este cuvântul-cheie atunci când vine vorba de angajări. În locul lor, în țara noastră locurile sunt ocupate de oamenii de partid care au lipit afișe, ușor de manipulat, care muncesc pentru a sprijini doar interesele politice ale partidului care i-a propulsat în funcție.

Putem aminti aici doar o categorie de instituții ale statului, gen consiliile județene, devenite, în ultimii ani, instituții bugetofage, care, de la câțiva zeci de angajați în urmă cu 10–12 ani, au ajuns la sute de angajați, susținuți politic. Vorbim despre oameni care se bucură de locuri călduțe, pe banii statului.

Tarantulele abuzului de putere s-au extins în scurt timp în toate domeniile. Toate bogățiile țării au fost vândute pe nimic, pentru că așa au vrut unii și alții care la un moment dat țineau frâiele țării, marile companii de stat au fost privatizate pentru că aceasta a fost dorința unor politicieni mânați de interesul personal, și nu de cel național.

În loc să spunem stop la timp, am continuat să înghițim în sec și să permitem astfel de practici. Așa s-a ajuns ca marii retaileri, în speță hipermarketurile, prin abuzul de putere exercitat, să monopolizeze piața, semnând astfel sentința de condamnare la moarte a producătorilor români. Acesta este motivul pentru care majoritatea alimentelor pe care le punem acasă pe masă sunt aduse din țări străine și nu provin din grădinile țăranilor români.

Gândiți-vă la licitațiile făcute de-a lungul timpului, de la pixuri la autostrăzi, totul cu un comision de minimum 10 procente. Am ajuns în situația jenantă în care banii din spitale sunt cheltuiți în proporție de 80–85% pentru salarii, iar pacienții, cei care ar trebui să beneficieze de un sistem de sănătate european, trebuie să vină de acasă cu medicamente și alte obiecte sanitare. Încet, încet, așa s-a ajuns la faza actuală, când și deciziile Curții Constituționale se iau tot politic, și nu dezinteresat. Întregul sistem deci este viciat, întreaga țară este bolnavă și suferă de setea de putere și de demagogie, de sistemul cunoscut deja – pile, cunoștințe, relații.