Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi „Pensionarii au nevoie de fapte, nu de vorbe inutile”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi vă voi spune o poveste, pe care am aflat-o în acest sfârșit de săptămână în timpul audiențelor de la cabinetul meu parlamentar.

Doi bărbați, ambii militari de carieră, au venit să le rezolv o dilemă. Primul, în vârstă de 76 de ani, s-a pensionat în 1984, cu gradul de locotenent-colonel, după 35 de ani de muncă în slujba Armatei Române. Al doilea, în vârstă de 45 de ani, s-a pensionat recent, după 20 de ani de muncă, având același grad de locotenent-colonel.

Bărbatul de 76 de ani are o pensie de 1.700 de lei, din care trebuie să trăiască, să-și plătească facturile, medicamentele și așa mai departe. Al doilea primește lunar o pensie de aproape 4.000 de lei, cu care se descurcă mai mult decât onorabil.

Bărbatul de 76 de ani nu înțelege de ce, după 35 de ani de muncă, primește mai puțini bani decât cel de 45 de ani, care a muncit mai puțin. Bătrânul care și-a dedicat viața carierei militare nu înțelege de ce trebuie să-și calce orgoliul și, după o viață de muncă, să fie nevoit să apeleze la ajutor financiar din partea copiilor. Pe de altă parte, celălalt bărbat se simte vinovat că s-a născut mai târziu, că e tratat preferențial în raport cu amicul său mai bătrân, deși a muncit mai puțin.

Mi-au cerut un răspuns. Tot ce am putut să le spun a fost că sistemul de pensii din România este inechitabil, că acum, prin Legea sistemului unitar de pensii, se încearcă repararea unor astfel de greșeli.

Săptămâna trecută, ați sărit, stimați colegi, la gâtul domnului ministru al apărării, care a vorbit despre aceste lucruri. Ați uitat cum în campania electorală susțineați cu toții principiul contributivității și sustenabilitatea sistemului de pensii.

Trebuie să recunoașteți că ceea ce se întâmplă acum este rezultatul legilor pe care tot dumneavoastră, stimați colegi, le-ați promovat în ultimele două decenii, cel mai adesea în pragul campaniilor electorale, promițând un trai mai bun bătrânilor României, dar, dincolo de declarațiile politice și politicianiste pe care le facem, dragi senatori, trebuie să înțelegeți că această inechitate a sistemului cu care ne confruntăm acum ascunde povești de viață triste, frustrări și neînțelegeri. Aceste lucruri trebuie să înceteze!

Oamenii ajunși la pensie, indiferent de anul în care s-au pensionat, trebuie plătiți la fel, dacă au muncit la fel, iar cel care a muncit mai mult și, implicit, a contribuit mai mult, chiar dacă s-a pensionat în urmă cu două decenii, trebuie plătit mai bine decât cel pensionat recent, dar care a muncit mult mai puțin. Strigați cu toții că ne trebuie mai mulți bani pentru pensii, dar noi nu avem un sistem corect spre care acești bani să fie distribuiți. Întâi, trebuie să punem la punct sistemul și abia apoi să găsim soluții pentru a aduce mai mulți bani.