Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·13 decembrie 2010
Dezbatere proiect de lege · respins
Gheorghe Marcu
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Programul național de dezvoltare a infrastructurii este prezentat în acest proiect de lege.
În expunerea de motive, Executivul argumentează necesitatea elaborării acestui act normativ făcând trimitere la termenele asumate pe directiva privind apa potabilă, directiva privind apa urbană uzată și, respectiv, îndeplinirea angajamentelor la Capitolul 22 – Protecția mediului înconjurător.
Întrebarea pe care o pun: atâta timp cât acestea au fost asumate de Guvern, iar ministrul din domeniul dezvoltării teritoriale, cât și cel de la mediu sunt de la începutul anului, de ce nu și-au dat seama până pe data de 22 noiembrie anul curent că ele trebuiau cuprinse într-un act normativ?
De ce pun această întrebare? Din cauza faptului că, în conformitate cu Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, la care s-a făcut azi trimitere pentru bugetul pe anul viitor, și în conformitate cu art. 35, se precizează foarte clar că Guvernul trebuia să vină în plenul Parlamentului și să prezinte proiecția bugetară pe 2011 până la data-limită de 15 octombrie.
Întrebare firească: oare cei doi miniștri, care sunt miniștri de la începutul anului, în 2010 și-au dat seama, pe data de 22 noiembrie anul curent, că trebuie să emită un act normativ care să fie prins în proiecția bugetară pentru anul viitor?
## Rog, un răspuns.
Tot în expunerea de motive, la Secțiunea a 4-a – Impactul financiar asupra bugetului de stat consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung, 5 ani, dumneavoastră veniți cu o frază generică și spuneți: „Sumele... se încadrează în strategia fiscal-bugetară...”
Greșit, stimați reprezentanți ai Executivului. Tot timpul, la impactul financiar nu facem trimitere decât la povești gen Petre Ispirescu sau la basme. Trebuie să punem valoarea exactă.
De ce? Din cauza faptului că dumneavoastră, în anexă, aveți pe cele șase proiecte suma de 20,9 miliarde de lei, eșalonată pe o durată de 10 ani, respectiv până în 2020, iar întrebarea firească este: dacă tot ne aflăm în domeniul basmelor, puteți să faceți o extindere – sunteți și așa la începutul deceniului, la începutul secolului – și puteți merge și pe o sută de ani...
La art. 4 din actul normativ – citesc ce prezentați dumneavoastră – „Prestatorii, executanții și furnizorii pot contracta credite bancare cu garanție de stat”, și încă o dată precizez: „cu garanție de stat, în condițiile art. 4 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică... sau prin EximBank”.
Facem trimitere la art. 4 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007. Art. 4 se referă la contractarea datoriei publice guvernamentale. La alin. (1) se spune în felul următor: „Guvernul este autorizat să angajeze... obligații de natura datoriei publice, garantate numai prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în următoarele scopuri...”, iar la lit. d) se spune: „finanțarea pe bază de lege a unor proiecte... prioritate pentru economia românească”.