Alexandru Cordoș

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Defrișările masive și reîmpădurirea în România secolului XXI”.

Stimați colegi,

România avea, în anul 1800, 8,5 milioane de hectare de pădure, adică 35–45% din teritoriu, suprafață care s-a redus continuu. Astfel, în 1974 ajunsese la doar 6,5 milioane de hectare, 27% din teritoriu, iar acum suprafața împădurită a scăzut sub optimul ecologic. Cauzele acestei reduceri drastice presupun poluarea industrială, circa 6-7%, dar și mai mult defrișarea abuzivă, iresponsabilă. Situația produce mari neajunsuri, dat fiind că posibilitățile de regenerare a pădurilor sunt foarte reduse.

Printre factorii care amenință pădurea, cei mai importanți sunt: fărâmițarea proprietății, lipsa limitării speciilor în teren, înțelenirea solului, viiturile, împăduririle cu alte specii decât cele aflate în teren și, mai ales, defrișarea abuzivă.

Un fenomen caracteristic României este caracterul galopant al uscării pădurilor din cauza depășirii pragului critic al concentrației de dioxid de sulf pentru ecosistemul forestier. Sursa principală de emisie este activitatea în sectorul energetic profilată pe valorificarea cărbunelui inferior, a păcurii și a gazelor naturale, în timp ce energetica din țările Europei Occidentale se bazează pe cărbune de tip nesulfuros, astfel că emisiile de dioxid de sulf sunt de 10–20 de ori mai reduse.

Defrișările masive, necontrolate au afectat grav întregul ecosistem. Deși este cunoscut pericolul major al inundațiilor generate de tăierile sălbatice de copaci sub pretextul toaletării pădurilor, s-a tăiat masiv și fără noimă. Aceste tăieri necontrolate au dus la schimbări climaterice și au determinat inundații în multe zone.

Ocoalele silvice nu au avut niciun interes să mențină un control serios asupra pădurilor pe care le administrează, ba, din contră, mulți dintre angajații acestor instituții sunt suspectați că au lucrat mână în mână cu hoții de lemn, favorizând astfel defrișările necontrolate.

Pentru viitor, din punct de vedere strategic, autoritățile trebuie să demonstreze și să demareze mai multe proiecte de reîmpădurire. Se taie păduri întregi – din lipsa acestor lucruri – în numai câteva luni, în timp ce pentru refacerea

unei suprafețe împădurite aștepți zeci de ani, dar, din păcate, alte soluții nu avem decât să finanțăm și să ne implicăm mai mult în a sprijini demararea unor astfel de proiecte de reîmpădurire.

Extinderea suprafeței împădurite a României trebuie să fie o prioritate pentru toate autoritățile locale, regionale și centrale. În ultimii 20 de ani de zile, zeci de mii de hectare de pădure au căzut pradă hoților de lemne, fără ca adevărații profitori să fie pedepsiți.

Suprafețe de pădure defrișate necontrolat și preponderent ilegal trebuie să fie replantate cu puieți în termen de doi ani de la tăiere. Obligația revine proprietarilor de terenuri împădurite, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2005.