Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 8 mai 2013 · monitorul.ai

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Defrișările masive și reîmpădurirea în România secolului XXI”.

Stimați colegi,

România avea, în anul 1800, 8,5 milioane de hectare de pădure, adică 35–45% din teritoriu, suprafață care s-a redus continuu. Astfel, în 1974 ajunsese la doar 6,5 milioane de hectare, 27% din teritoriu, iar acum suprafața împădurită a scăzut sub optimul ecologic. Cauzele acestei reduceri drastice presupun poluarea industrială, circa 6-7%, dar și mai mult defrișarea abuzivă, iresponsabilă. Situația produce mari neajunsuri, dat fiind că posibilitățile de regenerare a pădurilor sunt foarte reduse.

Printre factorii care amenință pădurea, cei mai importanți sunt: fărâmițarea proprietății, lipsa limitării speciilor în teren, înțelenirea solului, viiturile, împăduririle cu alte specii decât cele aflate în teren și, mai ales, defrișarea abuzivă.

Un fenomen caracteristic României este caracterul galopant al uscării pădurilor din cauza depășirii pragului critic al concentrației de dioxid de sulf pentru ecosistemul forestier. Sursa principală de emisie este activitatea în sectorul energetic profilată pe valorificarea cărbunelui inferior, a păcurii și a gazelor naturale, în timp ce energetica din țările Europei Occidentale se bazează pe cărbune de tip nesulfuros, astfel că emisiile de dioxid de sulf sunt de 10–20 de ori mai reduse.

Defrișările masive, necontrolate au afectat grav întregul ecosistem. Deși este cunoscut pericolul major al inundațiilor generate de tăierile sălbatice de copaci sub pretextul toaletării pădurilor, s-a tăiat masiv și fără noimă. Aceste tăieri necontrolate au dus la schimbări climaterice și au determinat inundații în multe zone.

Ocoalele silvice nu au avut niciun interes să mențină un control serios asupra pădurilor pe care le administrează, ba, din contră, mulți dintre angajații acestor instituții sunt suspectați că au lucrat mână în mână cu hoții de lemn, favorizând astfel defrișările necontrolate.

Pentru viitor, din punct de vedere strategic, autoritățile trebuie să demonstreze și să demareze mai multe proiecte de reîmpădurire. Se taie păduri întregi – din lipsa acestor lucruri – în numai câteva luni, în timp ce pentru refacerea

unei suprafețe împădurite aștepți zeci de ani, dar, din păcate, alte soluții nu avem decât să finanțăm și să ne implicăm mai mult în a sprijini demararea unor astfel de proiecte de reîmpădurire.

Extinderea suprafeței împădurite a României trebuie să fie o prioritate pentru toate autoritățile locale, regionale și centrale. În ultimii 20 de ani de zile, zeci de mii de hectare de pădure au căzut pradă hoților de lemne, fără ca adevărații profitori să fie pedepsiți.

Suprafețe de pădure defrișate necontrolat și preponderent ilegal trebuie să fie replantate cu puieți în termen de doi ani de la tăiere. Obligația revine proprietarilor de terenuri împădurite, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2005.

Recent, cea mai amplă acțiune de împădurire din județul Cluj de după 1990, realizată la inițiativa comunei Viișoara, la care am participat alături de reprezentanții autorităților locale, s-a derulat pe raza comunei în cadrul unui program al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. În cadrul campaniei de împădurire au fost plantați 823.000 de puieți, pe o suprafață de 153 de hectare. Proiectul de împădurire de la Viișoara este coordonat de Inspectoratul de Regim Silvic și de Vânătoare Cluj-Napoca. Pe durata proiectului vor fi plantate specii de gorun, stejar, frasin, tei, cireș, păducel, cătină și sălcioară.

Procesul de împădurire nu este doar un proiect de plantare, ci unul prin care se nasc păduri și are ca scop educarea și conștientizarea pe scară largă a populației cu privire la importanța pădurilor și nevoia de acțiune în această direcție. Participarea la activitățile de plantare și de îngrijire a pădurilor este unul dintre cele mai bune moduri prin care se poate forma conștiința ecologică a tinerilor și a întregii societăți.

De asemenea, prin împădurire se urmăresc combaterea schimbărilor climatice prin diminuarea efectelor secetei, limitarea deșertificării, precum și asigurarea standardelor de sănătate a populației și protecția colectivităților umane împotriva factorilor dăunători naturali și antropici.

Procesul de împădurire este unul complex, de lungă durată, un copac având nevoie de mulți ani pentru a ajunge la maturitate. România are nevoie de proiecte în care să aibă în vedere creșterea suprafețelor împădurite, stoparea eroziunii pe versant, reducerea riscului de inundații, îmbunătățirea calității solului și micșorarea cantității de noxe din aer.

În încheiere, vă reamintesc faptul că Programul de guvernare USL pentru perioada 2013–2016 prevede în Programul național de împădurire creșterea suprafețelor împădurite ca suport al adaptării la efectele schimbării climatice, stabilizarea terenurilor, îmbunătățirea ciclului apei în natură, combaterea deșertificării, creșterea capacității de absorbție a emisiilor de gaze cu efect de seră putând fi realizate prin proiecte de împădurire finanțate prin bugetul de stat și fonduri europene.

Vă mulțumesc.

Lucian Iliescu

#8293

Domnule președinte,

Vă mulțumesc frumos pentru această posibilitate de a-mi exprima câteva considerațiuni privind pașii consolidării democrației.

Doresc să fac această declarație politică în legătură cu o temă actuală, care, pe măsură ce ne apropiem de termenulțintă propus, va deveni un subiect de dezbatere al tuturor celor interesați de consolidarea democrației în România.

Formal, aș putea spune că mă refer la revizuirea Constituției. În fond, preocuparea mea referitoare la consolidarea democrației vizează o zonă de reglementare mult mai largă.

Exceptând PP-DD-ul, partidul nou-creat, nou-intrat în Parlament, toate partidele politice parlamentare au parcurs ciclul democratic al prezenței atât la guvernare, cât și în opoziție. Practic, toate partidele au experiența opoziției parlamentare. Toate partidele au experiența unei opoziții, uneori traumatizante, în plan general, dar și individual, ca urmare a deficitului de democrație, ca urmare a exceselor majorității. Experiența recentă a ultimilor patru ani, și nu numai, este relevantă. Nu vreau să reamintesc episoade concrete, generate de formulări neclare ale textelor Constituției, dar, mai cu seamă, insuficienta reglementare a unor situații specifice activității parlamentare. Nu la analiza lor se referă această declarație politică.

Trebuie să avem în vedere, să ne fie limpede, în baza experienței politice pe care o au toate partidele parlamentare, că alternativa opoziției ne așteaptă pe toți, pentru că este ciclul firesc al democrației.

Cred că, fiind la guvernare într-o largă și solidă majoritate, având un cuvânt decisiv în reglementările constituționale, trebuie să nu repetăm erorile de a uita că aceste reglementări ne vor privi direct atunci când vom fi în opoziție. Revizuirile de până acum ale Legii fundamentale au ținut seama în mică măsură de această perspectivă și fiecare dintre noi, la rândul său, a simțit acest lucru în propria activitate.

Mai mult decât atât, paradigma democrației nu cuprinde doar textele constituționale, sunt și alte reglementări. Amintesc acum doar reglementările celor două Camere, pe care ar trebui să le avem în vedere, să le supunem analizei înaintea revizuirii Constituției, pentru a nu ne găsi mai târziu în situația de a nu putea aduce îmbunătățiri acestor reglementări, pentru că noul text constituțional revizuit nu ne permite.

Declarația mea politică este doar un semnal, într-o formulare succintă, pentru a nu consuma din timpul colegilor senatori, dar intenționez să revin asupra acestui subiect cu elemente mult mai concrete.

Vă mulțumesc.

Mărinică Dincă

#11161

Bună ziua, domnule președinte! Mulțumesc.

De la acest microfon, spun încă o dată „Hristos a înviat!”.

Declarația mea politică privește timbrul de mediu și este intitulată „Efectele timbrului de mediu sau reîntoarcerea la «birul pe fumărit»”.

Care dintre noi nu-și aduce aminte de inegalabila lucrare „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon, în care aflăm cum „vinăriciul, oieritul și fumăritul erau dăjdii indirecte ce plăteau particularii către stat”?!

Acum, nu știu sigur dacă ciocoii din feudalism care puneau taxe pe tot ce mișca erau sau nu rude mai îndepărtate ale Guvernului USL. Cert este că, de când au venit la guvernare, PSD și remorca liberală se inspiră puternic din trecutul României, taxând orice li se pare că românul are mai de preț și nu se poate lipsi de el: casă, teren agricol, două-trei vaci, fumul de la autoturism numit modern „timbru de mediu”, și nu fumărit.

Lăsând parabolele la o parte, românul descoperă dezamăgit pe zi ce trece un lucru asupra căruia noi, cei din PDL, am avertizat de mult timp, și anume că PSD nu știe să facă bani decât din biruri și impozite. Politica de stânga, care niciodată nu a avut în vedere viziunea investițiilor și a multiplicatorilor economici de valoare adăugată, s-a rezumat întotdeauna doar la a inventa taxe nedrepte, discriminatorii, împovărătoare pentru contribuabili, cu singurul scop de a aduce bani la buget în vederea redistribuirii lor către buzunarele proprii.

Iar un prim exemplu este chiar timbrul de mediu care, deși se presupune a avea la bază o raționalitate bine motivată, adică poluatorul plătește sau România nu trebuie să mai fie cimitirul auto al Europei, se întâmplă exact invers.

Din datele publice de până acum, observăm că timbrul de mediu nu a reușit să taie elanul importatorilor de mașini rulate. Nu a făcut-o în martie și nu o va face nici în lunile care urmează. Intrările de mașini second-hand au fost, în martie 2013, cu 53% mai mari decât în aceeași lună a anului trecut, cu 262% mai mari decât în martie 2011 și cu 44% mai mari decât în 2010.

De ce au crescut importurile de autoturisme second-hand în martie? Simplu. O mașină rulată din import este acum mai accesibilă ca oricând, deoarece timbrul de mediu scade cu cât este mașina mai veche.

Așadar, datele de înmatriculări din luna martie, pe patru ani, ne arată că tendința este de creștere a importurilor de mașini rulate, nicidecum de scădere, așa cum sperau oficialii Ministerului Mediului sau chiar producătorii și importatorii de autoturisme noi.

Mai mult decât atât, piața reînmatriculării a fost bulversată total. Au fost loviți dur românii care au deja o mașină, adică tot aceia care, poate, ar fi vrut să vândă în acest an și să cumpere una nouă. Descurajați de timbrul de mediu, cei cu autoturisme înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 preferă acum să le țină, pentru că la revânzare sunt nevoiți să scadă din preț pentru ca noul proprietar să poată achita timbrul de mediu într-un cost total rezonabil.

Iar dacă nu este o afacere profitabilă achiziția din țară a unui autoturism second-hand, nu-i mai rămâne cumpărătorului decât să plece în Germania, pentru că timbrul de mediu oricum îl plătește, indiferent de unde cumpără mașina mai veche de 1 ianuarie 2007.

Vin din nou cu date și precizez că numărul reînmatriculărilor din martie 2013 a fost cu 42% mai mic decât în martie 2012, cu 54% mai mic decât în martie 2011 și cu 53% mai mic decât în martie 2010.

În ceea ce privește înmatriculările de autoturisme noi, aproape că nu se putea mai tragic pentru producători, importatori, dealeri, economie și mediu, indirect pentru ceea ce înseamnă pericolul pierderii unui număr însemnat de locuri de muncă. Astfel, înmatriculările de automobile noi, în martie 2013, au fost cu 32% mai mici decât în martie 2012, cu 12% mai mici decât în martie 2011 și cu 17% mai mici decât în martie 2010.

În concluzie, dragi români, introducerea timbrului de mediu impus de Guvernul Ponta este o taxă abuzivă, discriminatorie și periculoasă pentru traficul din România, ce readuce parcul auto din România la stadiul de cimitir.

Această taxă denotă disperarea Guvernului USL de a face rost de bani la buget pe spatele celor mulți, pe spatele unei clase de mijloc care vrea să trăiască mai bine prin propriile forțe, dar nu este lăsată. Este exact aceeași tactică folosită de USL pentru a face rost de bani pentru stat, aplicată la impozitarea unui milion de fermieri din România și a IMM-urilor cu 3% din cifra de afaceri.

Rezultatul? USL ne pune în pericol atât calitatea mediului, cât și siguranța pe șoselele din România. Toate eforturile făcute din 2005 și până în anul 2012 prin Programul „Rabla” sunt anulate de USL.

Singura întrebare care decurge de aici este: dragi români, cât îi mai suportați, cât mai închideți ochii și îi mai lăsați să vă jefuiască? S-au întors fanarioții și noi nu facem nimic?

Dumitru Marcel Bujor

#16297

## Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „1 Mai – Ziua Muncii într-o Românie fără locuri de muncă”.

## Stimați colegi,

Ziua de 1 Mai a fost decretată Ziua Internațională a Muncii în anul 1889, după Congresul Internaționalei Socialiste, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca aceasta să fie zi liberă.

În Europa, anul acesta, Ziua Muncii a fost marcată prin proteste față de programele de redresare economică, care au la bază măsuri drastice de austeritate, și față de rata ridicată a șomajului.

În România, ziua de 1 Mai ne-a adus în atenție numeroasele sondaje și studii care arată adevărata față a economiei românești, dar și faptul că marea problemă a românilor rămâne găsirea unui loc de muncă.

Potrivit ultimelor sondaje centralizate la Institutul Național de Statistică, mai mult de 6,5 milioane de persoane apte de muncă nu lucrează nicăieri și doar unul din patru tineri este activ pe piața muncii. La un număr de 5 milioane de salariați, din care mai mult de un milion sunt bugetari, avem 5,5 milioane de pensionari.

Un alt studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie relevă faptul că peste jumătate dintre români cred că se muncea mai bine în România înainte de 1989, în timp ce acum sunt nemulțumiți de salariu și sunt stresați la locul de muncă.

Românii își doresc să trăiască într-o societate care funcționează, să dispună de locuri de muncă, să poată avea

acces la un sistem de sănătate mai performant, iar impozitele și taxele plătite să fie folosite în interesul lor. În concepția celor care ne-au votat, Guvernul trebuie să-i ofere românului de rând un standard de viață decent în propria lui țară.

Cu ocazia Zilei Muncii, Partidul Social Democrat a transmis un comunicat de presă în care a subliniat că „1 Mai este sărbătoarea muncii, sărbătoarea celor care își câștigă traiul în mod cinstit, a celor harnici”. În același comunicat, s-a specificat faptul că alianța USL, din care și PSD face parte, a venit cu un nou principiu la guvernare, în care munca este valorizată, devenind regula, și nu excepția.

Dar ce faceți cu cele 6,5 milioane de români apți de muncă, care nu lucrează nicăieri?

Ce se face cu cele 492.000 de șomeri înregistrați în evidențele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, din care doar 183.000 sunt indemnizați?

S-a promis în campania electorală că obiectivul economic fundamental al Programului de guvernare este crearea de locuri de muncă și că se va impune o serie de măsuri pentru realizarea acestui scop.

Prin majoritatea pe care o dețineți în Parlament, aveți responsabilitatea de a vă îndeplini promisiunile făcute românilor care v-au votat cu încredere și speranță într-un viitor mai bun. Trebuie să acționați urgent pentru elaborarea unor programe de stimulare a înființării de locuri de muncă și să vă respectați angajamentele făcute în fața unei societăți lipsite de perspectivă, să relansați piața muncii din România sau să vă asumați un posibil eșec.

În final, menționez că noi, politicienii, trebuie să le oferim românilor o economie puternică, locuri de muncă, salarii și pensii, perspectiva unui trai decent și o societate competentă și morală, care să funcționeze.

Vă mulțumesc.

Nicolae Mohanu

#20007

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la regionalizare. Stimați colegi,

Anul 2013 va rămâne în istoria statului democratic român drept anul în care s-a pus piatra de temelie a unui nou sistem de dezvoltare economică și socială a României, croit pe un model administrativ-teritorial eficient, corespunzător realităților și necesităților societății actuale.

Contextul politic actual oferă României șansa de a recupera terenul în ceea ce privește absorbția fondurilor europene. Desigur, această șansă nu ni se oferă gratuit, ci trebuie să depunem un efort de schimbare națională, al cărui obiectiv se va concretiza în creșterea legitimității autorităților publice, în atingerea anumitor obiective strategice.

După cum bine știți, din păcate, pentru noi, clasa politică, nu există încă un consens. Nu se vorbește aceeași limbă atunci când se doresc demararea și aplicarea unor măsuri care presupun schimbarea, necontând faptul că schimbarea în cauză vizează direcționarea țării noastre spre o nouă etapă de dezvoltare a sa ca stat național, suveran și independent.

Nu trebuie să uităm că reformele sunt necesare în orice societate democratică atâta vreme cât sunt orientate și răspund nevoilor cetățenilor săi. Regionalizarea și descentralizarea sunt fundamentate dacă acestea reușesc să elimine disparitățile de mari dimensiuni dintre diferitele regiuni ale țării, dacă pot contribui la dezvoltarea echilibrată a regiunilor și cetățenii ajung să primească servicii de o calitate mai bună.

Conștient fiind de dificultatea și efortul pe care îl presupune această schimbare, atât personal, cât și în numele românilor pe care îi reprezint în Senatul României și care mi-au acordat încrederea lor, nu pot decât să felicit Guvernul Ponta și, în special, pe viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice Dragnea, care depune eforturi susținute, atât pe plan național, cât și european, în vederea asigurării stabilității politice și bunăstării social-economice a țării noastre.

Decizia de a constitui Consiliul Consultativ pentru Regionalizare – CONREG a fost primul pas în demararea procesului de elaborare a cadrului normativ necesar organizării și funcționării regiunii. Acest organism are un rol strategic, fiind cel care, pe baza analizelor, propune viitorul profil al regiunilor administrativ-teritoriale.

Printre cele trei paliere se numără:

– Grupul de lucru academic, alcătuit din personalități din mediul universitar și academic, care asigură expertiza necesară confruntării profilului regiunilor viitoare;

– Grupul de lucru format din aleșii locali și demnitari, alcătuit din reprezentanți ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale și reprezentanți ai partidelor parlamentare;

– Grupul de lucru al societății civile, alcătuit din reprezentanți ai principalelor patronate, sindicate, organizații nonguvernamentale.

CONREG reunește, așadar, specialiști din variate domenii: sociologie, istorie, demografie, economie și finanțe publice, practicieni și specialiști din mediul universitar și academic, administrație publică, societate civilă.

Trebuie să ne implicăm și să susținem, nu numai ca oameni politici, dar și ca cetățeni, alegerea actualului Guvern de a realiza și de a implementa un proiect de dezvoltare regională care, odată finalizat, să fie adoptat și implementat.

Cum putem susține această opțiune? Mergând în teritoriu, în circumscripții, popularizând avantajele acestui proiect atât de necesar pentru echilibrarea, din toate punctele de vedere, a societății românești, aprofundând permanent, prin comunicare și dezbatere publică, tematica regionalizării, antrenând populația și comunitățile locale în vederea recunoașterii și asumării reale a proiectului.

Așadar, stimați colegi, fac apel la rațiunea dumneavoastră, a celor implicați în mod direct în dezbaterile privind proiectul care va redesena România viitorului, și vă rog să renunțați la orgoliu și să dați dovadă de pragmatism, profesionalism și obiectivitate, pentru ca astfel să stingem definitiv ideea că acest proiect are un caracter politic și că vizează altceva decât binele cetățenilor, în vederea creșterii calității vieții românilor prin înființarea regiunilor, cu alte cuvinte, modernizarea socioeconomică și culturală durabilă a României prin coeziune teritorială, reducerea sărăciei și creșterea gradului de absorbție a fondurilor comunitare. Vă mulțumesc.

Octavian Motoc

#24745

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează „Ziua Europei este și ziua României”.

Din ce în ce mai mulți cetățeni europeni ajung să cunoască faptul că la data de 9 mai 1950 a fost făcut primul pas spre crearea a ceea ce este definit acum ca fiind Uniunea Europeană. În acea zi, la Paris, în pofida pericolului potențial al unui al treilea război mondial ce putea arunca Europa într-o adevărată prăpastie, ministrul francez de externe Robert Schuman a adresat presei internaționale o declarație în care lansa un apel Franței, Germaniei și altor țări europene de a administra în comun producția lor de cărbune și oțel, ca o primă etapă concretă spre realizarea unei Federații Europene.

Ceea ce acesta propunea atunci era, de fapt, crearea unei instituții europene supranaționale, care să fie însărcinată cu managementul industriei cărbunelui și oțelului, sector de activitate care reprezenta la acea vreme baza materială a tuturor puterilor militare. Țările cărora Schuman le-a adresat apelul se distruseseră aproape în totalitate una pe cealaltă într-un conflict înspăimântător, care a lăsat în urmă o stare de fapt materială și morală dezolantă.

De aceea, totul se consideră că a început în acea zi. Acesta este motivul pentru care, la Summitul de la Milano, în 1985, liderii Uniunii Europene au decis ca ziua de 9 mai să fie declarată Ziua Europei.

Fiecare țară care decide în mod democratic să acceadă în Uniunea Europeană își însușește valorile sale fundamentale de pace și solidaritate. Aceste valori reprezintă reflectarea dezvoltării economico-sociale, care îmbracă forma dimensiunilor regională și de protecție a mediului, garantând un nivel de viață decent tuturor cetățenilor.

În forma în care Europa exista de secole, elementele care îi asigurau unitatea, în absența unor reguli și instituții, nu s-au dovedit suficiente pentru a preveni cele mai îngrozitoare tragedii, sub forma războaielor mondiale.

Integrarea Europei nu se poate realiza însă într-o zi și nici chiar în câteva decenii. Există încă numeroase deficiențe și imperfecțiuni. Proiectul început imediat după cel de-al Doilea Război Mondial este considerat chiar și astăzi ca fiind unul nou. În trecut, eforturile unificării Europei se bazau pe dominația unui grup asupra altora. Aceste tentative nu au putut dura din cauza faptului că toate popoarele care au fost cucerite de-a lungul timpului au avut o singură aspirație: aceea de a-și recăpăta libertatea.

Astăzi, obiectivul este total diferit: construcția unei Europe care să respecte libertatea și identitatea tuturor popoarelor care o compun. Numai prin unificarea popoarelor sale Europa își poate clădi propriul său destin, prin rolul important pe care îl poate avea în lume.

Uniunea Europeană este în serviciul cetățenilor săi. În timp ce își păstrează propria limbă, obiceiurile și tradițiile specifice, cetățenii europeni încep să se simtă în largul lor, total nestingheriți, în „Casa europeană”.

Ziua de 9 Mai a devenit un simbol european, care, împreună cu moneda unică euro, steagul și imnul proprii, se identifică cu entitatea politică a Uniunii Europene.

România, stat european independent și suveran, care a pășit pe calea democrației după decembrie 1989, și-a manifestat intenția de a se integra în Uniunea Europeană încă din iunie 1995, când a depus cererea de aderare.

Țara noastră a fost acceptată ca stat candidat la Consiliul European de la Luxemburg, în decembrie 1997. Decizia de deschidere a negocierilor cu România a fost luată de Consiliul European de la Helsinki, în decembrie 1999, iar accederea în Uniunea Europeană a avut loc efectiv la 1 ianuarie 2007.

De atunci și până acum, cu toate imperfecțiunile procesului de integrare, în țara noastră s-au produs schimbări profunde, cu implicații economice și sociale, percepute ca fiind benefice de o majoritate consistentă a cetățenilor români. Chiar și în condițiile crizei economice fără precedent din ultimii ani, românii continuă să considere Uniunea Europeană ca o entitate care generează prosperitate, securitate socială și încredere reciprocă. De aceea, este firesc ca românii să aniverseze Ziua Europei ca pe o zi a lor.

La mulți ani, români! La mulți ani, Europa! Vă mulțumesc.

Mihai Răzvan Ungureanu

#29251

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Bilanț la un an de guvernare USL”.

7 mai este ziua în care comemorăm un an de când USL a preluat frâiele puterii în România, iar aniversarea unui an este momentul potrivit pentru a trage linie și a face un bilanț.

Ce a promis Guvernul Ponta și câte dintre angajamentele asumate au fost respectate?

Din păcate, datoriile acumulate de acest Guvern atârnă greu, iar nota de plată pe care o va avea de decontat o întreagă națiune își va face văzute efectele în ani buni de acum înainte. Cele două guvernări USL au drept rezultat un haos administrativ, economic și politic, care dinamitează șansele României la stabilitate.

Să nu uităm de dezastrul de imagine din vara anului trecut, care a aruncat o pată neagră asupra istoriei proeuropene a României. Care a fost costul? Deprecierea monedei – amintim faptul că Banca Națională a României, pentru a stabiliza cursul de schimb, și-a diminuat cu aproape 10 procente nivelul rezervei valutare –, scăderea indicatorilor de la Bursa de Valori București, oprobriul partenerilor europeni, izolarea României, scăderea credibilității pe plan extern, erodarea accentuată a încrederii investitorilor străini. Rezultatul raportului MCV și respingerea intrării României în Spațiul Schengen au purtat și ele amprenta turbulențelor de pe scena politică românească.

Ce am primit odată cu instalarea primului Guvern Ponta? Promisiuni la limita derizoriului: depolitizarea administrației, oprirea numirilor politice, deblocarea posturilor din sănătate, pachetul de măsuri pentru crearea de noi locuri de muncă, legi pentru stimularea economiei, reducerea taxelor și a impozitelor, reducerea TVA din agricultură și la alimente, creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, reducerea CAS, crearea unui număr de 16.000 de noi locuri în grădinițe – deși acestei măsuri i-a fost prevăzut un termen până în 2016, nu a mai auzit nimeni nimic –, auditul din ministere, reducerea numărului de angajați din ministere, promisiunea de recalculare a pensiilor militare. Iar acestea nu sunt decât câteva dintre măsurile care s-au înscris în sfera

efemerului și a retoricii bombastice. Promisiuni rămase doar la stadiul de intenție, alimentând demagogia cronică a unei campanii propagandistice, o campanie care a urmărit garantarea unei majorități comode în Parlament, o reprezentare care să permită comoditate în manevre de tot felul.

Parlamentul a devenit o fortăreață a incompatibililor, revocarea acestora devenind o adevărată probă de rezistență. Cazurile miniștrilor cu dosare penale sunt aruncate sub preșul nihilismului guvernanților. Justiția este pusă în conul de umbră al imixtiunii politicului.

În domeniul economiei, pe drept cuvânt barometrul competenței unei guvernări, s-a instalat haosul. Uitați-vă la firava cifră de 0,2% care reprezintă creștere economică pe 2012! Ulterior, prin schimbarea anului de bază la calculare, procentul a crescut artificial la 0,7%. Investițiile străine directe au ajuns la minimul ultimilor 10 ani. Creșterea investițiilor de portofoliu nu trebuie privită ca un miracol. Mai degrabă, lipsa de încredere pe termen lung a investitorilor este determinantă. Infrastructura, educația, sănătatea, domenii-pilon ale dezvoltării unei țări, nu au reușit să obțină nimic din tolba bugetului pe 2013.

Investițiile și absorbția fondurilor europene, două dintre motoarele creșterii economice, au trecut în plan secund. Investițiile au fost masacrate pentru a da spațiu de creștere cheltuielilor publice atât de „necesare” dezvoltării economice. Cheltuielile cu salariile reprezintă astăzi 7% din PIB.

La capitolul absorbției fondurilor europene situația nu este roz deloc. În timpul guvernării Ungureanu, reușisem să atragem 1,67 de miliarde de euro, rata de absorbție crescând de aproape două ori, și aceasta numai în 78 de zile. Realizarea Guvernului Ponta? 500 de milioane de euro într-un an de zile plus un bonus – probabilitatea de dezangajare a aproape 6,5 miliarde de euro până la sfârșitul anului.

Ce a mai adus nou anul 2012–2013 sub succesiunea guvernelor Ponta? O explozie a nivelului inflației, pe fondul creșterii prețurilor de la 4,96% în octombrie 2012 la aproape 6% la începutul lui 2013. Brambureala din fiscalitate, birocrația excesivă, noi taxe și impozite, costuri crescute la împrumuturi externe, amânarea constantă a termenelor de privatizare – vedeți cazurile Nuclearelectrica, Romgaz și Transgaz –, nimic nu pare destinat spre a stimula inițiativa privată și, implicit, dezvoltarea economică. România se îndreaptă spre marginea prăpastiei economice, iar premierul mimează guvernarea.

Arieratele au crescut până la nivelul de 20 de miliarde de lei, iar timida îndrăzneală a unui ministru de a obliga la plata lor a declanșat o isterie colectivă în rândurile baronilor locali, deranjați în fraudarea bugetului de stat, pentru că așa înțelege actualul Guvern să conducă o țară, din poziția de portstindard al intereselor acestei clase „nobile”, baronii locali.

Insolvența Hidroelectrica, răsunătorul eșec al privatizării Oltchim – de altfel, un spectacol absurd și grotesc pe scena privatizărilor din România –, eșecul în găsirea investitorilor strategici completează lista și așa voluminoasă a erorilor de guvernare.

Numirea unui management privat la nivelul companiilor de stat a rămas doar o formalitate scrijelită pe lista obiectivelor convenite cu FMI, pentru că, în fapt, un obiectiv important a fost transformat într-o olimpiadă a numirilor politice subsumate intereselor clientelare de grup, iar epopeea montării rudelor, finilor și nașilor în poziții-cheie din administrația centrală se scrie în continuare. Numirea în fruntea instituțiilor financiare, girantul ASF și ANAF, a unor persoane ale căror competențe rezidă doar în rolul jucat în diferite încrengături de familie ne arată, cu subiect și predicat, care este intenția premierului.

Nu au lipsit scandalurile care, propagate la nivel internațional, au atras critici fără precedent din partea partenerilor europeni. Scandalul plagiatelor, scandalul perpetuu din justiție, replicile acide la adresa unor înalți oficiali europeni, toate au fost contabilizate internațional și atârnă greu în bilanțul guvernărilor USL.

Însă, pe fondul acestei retrospective maraton, pot aduce în discuție și o măsură bună adoptată – reîntregirea salariilor, reîntregire care era deja pregătită pentru iunie încă din timpul Guvernului pe care am avut onoarea să-l conduc.

Și ar mai exista domenii în care reprezentanții actualei puteri, în special premierul, excelează, cum ar fi prezența în platourile de televiziune sau dualismul cronic, ipocrizia care domină deciziile notabile pentru viitorul României, cum ar fi gestionarea chestiunii legate de gazele de șist.

Dacă în aprilie 2012 premierul critica vocal exploatarea gazelor de șist, incluzând în Programul de guvernare un moratoriu împotriva acestei practici, la scurt timp s-a produs o repoziționare de strategii. Din critic, domnul Ponta se transformă în susținător, realizând, într-un final, ceea ce am afirmat și eu când eram la Palatul Victoria: România are nevoie să se apropie de obiectivul independenței energetice. Însă această ipocrizie a rezidat în pierderi imputate României în termeni de resurse energetice.

Divagații, plăsmuiri, ipocrizii, ambivalență, toate rămân definitiv încrustate în cartea de vizită a USL.

## Domnilor guvernanți,

Țineți cont de faptul că românii nu sunt doar o masă amorfă de votanți, nu sunt pioni în cazul unor planuri! O țară se conduce cu responsabilitate și viziune, noțiuni care par a absenta din dicționarul de guvernare al actualei puteri.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Leonardo Badea

#37245

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Apologia unui model falimentar – austeritatea”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Vă mărturisesc că nu mi-am propus, în cadrul intervențiilor mele, să fac dese referiri la domnul președinte Traian Băsescu. Motivele sunt pe cât de numeroase, pe atât de simple și, rezumându-le într-o frază nedrept de sintetică, cred că Domnia Sa aparține, prin tot ceea ce a reprezentat, reprezintă, a făcut și încă mai face, unui tipar comportamental și de gândire care trebuie schimbat. Asta nu-l împiedică însă pe domnul Traian Băsescu să prelungească tabloul deformat al unui mandat tensionat prin tot felul de intervenții, demonstrații televizate, opinii transmise prin curieri publici. În fapt, o perpetuă justificare înaintea poporului suveran.

Neobișnuit însă, cu părere de rău în ceea ce îl privește, domnul Băsescu reușește întotdeauna să înlocuiască regretul sincer, care ar trebui să domine acest demers, cu

superioritatea arogantă, iremediabilă, care ne transmite, neîndoielnic, ceva de genul: „Sunteți prea limitați ca să pricepeți cât bine v-am făcut!”

Recunosc: de fiecare dată, mesajul mă face să analizez lecția cu interes, sperând la o eventuală și, probabil, târzie înțelegere a fenomenului. A fost cazul din nou zilele trecute, când președintele a ținut să ne ofere o lecție amestecată de economie, politică socială și responsabilitate publică.

Trei constatări rapide se impun:

1. Înarmat cu cifre și grafice, domnul Traian Băsescu insistă să uimească prin apologia austerității. Nu contează că modelul și-a probat falimentul în tot mai multe țări, nu contează că eșecul este recunoscut de cele mai multe voci, inclusiv din grupul popularilor europeni, președintele nu dorește să înțeleagă că lucrurile se puteau face și altfel.

2. Este dramatică ruptura dintre politica aventurieră a guvernelor Boc în ultimii ani și prețul concret plătit de milioanele de români în numele acestui amatorism socioeconomic. Să susții astăzi că, dacă ai avea ocazia, ai face lucrurile în aceeași manieră este peste măsură de cinic, revoltător și trist.

3. Insistența, lipsită de sens matematic, și nu numai, de a pune semnul egalității între premierii Boc, Ungureanu și Ponta vădește, într-o anumită măsură, puținele resurse de mesaj public care i-au mai rămas președintelui. Apelul forțat la o astfel de corelare între guvernări nu necesită comentarii suplimentare.

Închei cu mărturisirea că tot sper să înțelegem faptul că nu este nimic măreț în a prezenta cu multe cuvinte modelul salvator al austerității ca unică soluție la criza economică, socială și morală pe care o traversăm și, așa cum spunea Winston Churchill, „toate lucrurile mărețe sunt simple și majoritatea lor pot fi exprimate într-un singur cuvânt: libertate, justiție, onoare, datorie, milă, speranță”.

Vă mulțumesc.

Sorin Ștefan Roșca-Stănescu

#40396

„Mă tem de bilanțul viitor”

După un an de la preluarea Executivului, USL anunță unele realizări notabile, cum ar fi întregirea salariilor și pensiilor, o mai bună colectare a taxelor. Opoziția, în schimb, acuză USL de neîndeplinirea celor mai multe dintre angajamentele asumate și de trădarea propriului electorat, argumentând că nivelul de trai al populației nu s-a ameliorat.

Avocații USL scot majoritatea din colțul periculos al ringului, afirmând pe bună dreptate că, de fapt, timpul real supus raportării este numărat abia din momentul în care Guvernul Ponta a putut lucra în baza propriului buget, ceea ce reduce perioada de referință de la un an la trei luni și câteva zile. Disputa se soldează cu un scor nul. Adversarii USL au dreptate; dreptatea lor. Susținătorii USL au și ei dreptate; dreptatea lor.

Situația se complică dacă privim spre viitor. Acest buget al Guvernului Ponta 2 are mult prea multe constrângeri impuse de organismele internaționale, dar și asumate în mod voluntar, cu intenția vădită de îmbunătățire a imaginii externe a USL. Acest buget nu permite suficiente investiții care să aducă locuri de muncă și profit. În mod cert, motorul dezvoltării și repornirii României nu a fost încă turat. Este rectificarea care urmează în curând o șansă? Cu certitudine, da. Dar va profita Guvernul Ponta 2 de rectificare? Va ști acest Guvern să-și negocieze cu organismele internaționale șansele la sânge? Vom afla.

Marea provocare va fi însă bugetul pentru 2014. România va rămâne pe butuci dacă acel buget nu va fi elaborat într-o altă filosofie. Tocmai din acest motiv, pe lângă temele revizuirii Constituției și regionalizării, dezbaterea politică și dezbaterea publică ar trebui să se concentreze, încă de astăzi, asupra direcțiilor și țintelor viitorului buget, un buget care să asigure un ritm de creștere de 6–8%, dar mai ales un buget care să susțină, să încurajeze și să mobilizeze capitalul intern.

Fără societăți puternice autohtone, cu capital majoritar românesc, procesul de dezindustrializare și deznaționalizare a României va continua. Dacă vom continua să fim doar o piață de desfacere de materii prime și de forță de muncă, USL își va rata toate țintele.

Dacă acest bilanț al guvernării nu este alarmant, bilanțul următor și bugetul următor trebuie să fie cel puțin preocupante. De aceea afirm, eu unul, că sunt îngrijorat și că mă tem pentru bilanțul viitor.

Petru Alexandru Frătean

#43094

Bună ziua!

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Educația, prioritate fundamentală pentru națiunea română”.

Educația reprezintă esența capitalului uman. Când o națiune își dezvoltă sistemul de educație, face cea mai rentabilă investiție pentru a genera dezvoltarea, deoarece avem nevoie de o forță de muncă bine pregătită și adaptabilă schimbărilor și progresului cunoașterii. Investiția în educație, în calitatea actului educațional, trebuie să devină o prioritate permanentă a societății românești.

Partidul Social Democrat și-a asumat, prin Programul de guvernare USL, sprijinirea educației drept un pilon fundamental al societății românești, edificarea unui model profesionist și responsabil al învățământului românesc, bazat pe promovarea valorilor fundamentale ale culturii, științei și moralei.

Ca senator de Mureș al Partidului Social Democrat, sunt mândru că provin dintr-un județ cu tradiție în ceea ce înseamnă calitatea și performanța actului educațional, de la nivel preșcolar, unde se pune prima cărămidă pentru o construcție educațională solidă, la școli primare, gimnazii și licee cu performanțe deosebite și care formează olimpici naționali și internaționali, până la cele trei universități de prestigiu: Universitatea de Medicină și Farmacie, Universitatea „Petru Maior” și Universitatea de Artă Teatrală.

Toate aceste instituții de învățământ își asumă cu onoare datoria de a pregăti drumul pe care copiii și tinerii îl parcurg de-a lungul vieții, de a le veghea creșterea și educația, zâmbetul și bunăstarea. Numai în ultima lună au fost câteva evenimente care confirmă preocuparea pentru excelență: premierea olimpicilor români la limbi străine, a XVII-a ediție a Congresului științific internațional pentru studenți, tineri

medici și farmaciști „Marisiensis 2013”, a IX-a ediție a Concursului național de pledoarii „ _Fiat Justitia_ ”, la Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative a Universității „Petru Maior”, și aniversarea a 120 de ani de existență a Colegiului Silvic Gurghiu, liceu de tradiție în domeniul silvic.

Îi felicit pe toți și îi asigur că, așa cum am făcut-o și până în prezent, mă voi implica să sprijin inițiativele și demersurile educaționale ale învățământului mureșean, pentru a face din acesta un brand reprezentativ al județului Mureș. Mulțumesc.

Paul Ichim

#45686

Titlul declarației mele politice se referă la Galați: „Galațiul, de la dezvoltarea armonioasă a teritoriului național la dezvoltarea sprijinită pe poli de dezvoltare”.

La nivelul anului 2001, guvernarea din acel moment clama o idee destul de frumoasă privind dezvoltarea armonioasă a teritoriului național. La ora actuală, guvernarea aceasta povestește despre regionalizarea României și dezvoltarea în jurul unor poli de regiune. Au trecut 12 ani.

Ca să-mi susțin mai bine ideea, o să utilizez niște date statistice.

Ce s-a întâmplat în județul Galați timp de 12 ani?

În anul 2000, Galațiul era pe locul trei din țară la participarea la bugetul național. Pe același loc era și cu venitul mediu pe cap de locuitor. La ora actuală, suntem tot pe locul trei, numai că am inversat capătul clasamentului, în coadă. Atunci, în 2000, era șomajul redus în Galați, era tot pe unu sau doi. La ora actuală, suntem pe locul trei din coada clasamentului.

În acest timp, am luat jaful mare din economie numit SIDEX și l-am privatizat. L-am privatizat foarte confidențial, deoarece nici acum nu am aflat dosarul de privatizare și clauzele lui, pentru că a fost un jaf foarte mare. E adevărat că jaful acesta clamat de toată presa și de politicienii vremii nu a fost descoperit și probat de justiția și Ministerul Public, total independent, din zonă, care nu au descoperit pe nimeni vinovat, cu toate că foști manageri de la SIDEX trăiesc bine, cu conturile bine umflate și cu case despre care nu i-a întrebat nimeni cum și le-au făcut.

Populația Galațiului, în 12 ani, a scăzut de la 641.000 de locuitori la 501.000 de locuitori. Or fi ieșit din sistem, nu zic nu, pentru că nu mai sunt locuri în anumite zone de reculegere, dar au și plecat mulți. Din Galați, au plecat 68.000 de locuitori. Uite așa facem economie la ANL-uri! Avem spațiu locativ, Galațiul nu mai cere bani pentru ANL-uri.

O treime din localitățile județului Galați se încadrează, la ora actuală, în zone defavorizate economic. Se pare că sunt vreo 30.000 de copii a căror educație este asigurată de rude, de bătrânii bunici, părinții fiind plecați în străinătate. De aici, analfabetism, abandon, infracționalitate.

Morala: armonios nu ne-am dezvoltat.

Diferența de dezvoltare economică a României este așa de palpabilă încât nu cred că ar fi cazul să o mai comentez. Treci munții și du-te la Brașov, în Ardeal, și treci la noi, în Moldova, și ai să simți! Este așa de palpabilă încât nu are rost să o mai dezvolt.

Este mai mult decât evident că o strategie de dezvoltare armonioasă a țării nu a existat și se pare că, în mare, nici acum nu prea există, deoarece se aruncă pe piață dezvoltarea în jurul unor poli de dezvoltare regională. Se invocă acel mare model polonez. Dacă citiți materialul privind regionalizarea Poloniei, o să constatați că restul regiunii care nu a corespuns polului de dezvoltare a avut un proces de involuție socioeconomică destul de accentuat și au atins fundul gropii. Probabil asta o să ne aștepte și pe noi.

La ora actuală, în Galați, suntem cu 20.000 de locuri de muncă, oameni angajați direct în producție. Total, total ineficient dezvoltării unei zone. De la Revoluție, în Galați au dispărut 128.000 de locuri de muncă, din care trei sferturi meseriași de înaltă calificare în industrie, care au plecat din Galați.

Acum, oricât am invoca noi societatea capitalistă pe care am ales-o și în care primează libera inițiativă și regulile economiei de piață, aici este vorba însă despre traiul unor mase mari de oameni. Aici nu mai este neapărat societatea capitalistă care ar trebui să-și rezolve singură problemele.

Și acum, nici inițiativa privată nu vine decât acolo, în zonele în care există niște facilități asigurate de către stat, nu de către cei de pe plan local, pentru că aceștia nu au suficiente resurse să poată crea aceste facilități pentru dezvoltare în zonă.

Vorbim despre infrastructură rutieră. În Galați, nici nu există; nici în Brăila. Vrancea are ceva care trece pe lângă Focșani. În Galați, nu există. Despre infrastructura aeroportuară nici nu se discută. Infrastructura portuară nici măcar pentru zonă turistică nu a mai rămas la Galați și la prietenii noștri de alături, din Brăila.

Nu mă încântă deloc că un fost prim-ministru al României spune că 80% din privatizările României au fost un fiasco. Cu ce mă ajută treaba asta? Mass-media locală, la un moment dat, lua parlamentarii la întrebări și spunea: „E răspunderea voastră să promovați pachete legislative ca să nu se întâmple acest dezastru economic.”

Probabil, zic eu, ar trebui promovat un pachet legislativ în care miniștrii și guvernele care nu au strategie de dezvoltare rațională și unitară a țării să răspundă. Probabil, de la Revoluție, foarte puțini dintre miniștrii care au făcut parte din guverne nu ar răspunde.

Concluzia finală: aștept de la actuala guvernare o coerență în planurile de dezvoltare armonioasă a țării, fără zone favorizate și defavorizate, fără zone favorizate de locul de baștină al miniștrilor care au acces la bugetul național. Mulțumesc.

Tudor Barbu

#51132

## **Domnul Tudor Barbu:**

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

O rog pe colega mea, pe care o și salut, de la stenogramă, o rog să ia notă că doar stenograma îmi va fi martor, pentru că nu am o declarație politică scrisă. Vin la acest microfon doar pentru că în urmă cu câteva minute l-am auzit pe fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu având o intervenție, o declarație politică prin care acuza vehement și justificat, argumentat guvernarea Ponta și Cabinetul pe care domnul Victor Ponta îl conduce.

Declarația mea politică se intitulează „Arta de a prosti poporul și plăcerea poporului de a se lăsa prostit”.

Am avut privilegiul ca în ultimii 23 de ani să citesc, până la nivel de detaliu, 11 programe de guvernare, semnate de Roman, Stolojan, Văcăroiu, Năstase, Ciorbea, Boc, Ponta. Nu i-am citat pe toți. 11 programe de guvernare, toate impecabile. Niciunul nu și-a planificat scădere economică, niciunul nu și-a planificat creșterea numărului șomerilor, niciunul nu și-a planificat pierderea a 4 milioane de locuri de muncă, niciunul nu și-a planificat închiderea a 1.256 de întreprinderi socialiste, niciun program de guvernare din ultimii 23 de ani nu a spus electoratului: „Vom duce România în prăpastie.” Nu, niciunul.

Mai mult, am fost prezent în această republică la 22 de bilanțuri anuale de guvernare, ultimul fiind acum 48 de ore.

Niciun program de guvernare nu a fost prost, dar niciunul din cele 22 de bilanțuri nu a arătat, negru pe alb, că România, în acel an de guvernare, s-a mai prăvălit un pic, a mai pierdut un pic din demnitatea socială, a mai pierdut un pic din bunăstarea cu care am trecut pragul Revoluției. Niciun program nu a fost prost, dar niciun bilanț anual de guvernare nu a spus cât de mare a fost eșecul acelui an de guvernare.

Aceasta îmi dă de gândit și, de la microfonul Senatului, spun că acest popor, din păcate... Se spune în politică să nu acuzi niciodată electoratul, că niciodată nu te mai poți duce în fața lui. Cu riscul să nu mă mai duc niciodată în fața electoratului, voi spune ferm de la acest microfon că avem parte de a trăi în mijlocul unui popor care, cu fervoare, așteaptă să fie prostit de politicieni. Dacă nu este prostit, nu se simte bine, dacă nu aude fraze precum cea de acum 48 de ore, rostită de USL: „Am scos România din izolarea internațională în care fusese băgată.”

Vă întreb, stimați colegi: cine a băgat România în izolare politică? Cine a băgat România, pe plan internațional, în izolare și cum a fost scoasă în ultimul an?

Este o prosteală care prinde la public? Da, este.

Așa am trecut prin ultimele 11 programe de guvernare și prin ultimele 22 de bilanțuri anuale de guvernare, toate minunate, într-o republică care a ajuns în pragul falimentului.

„Am finalizat”, spune guvernarea USL, „în ultimul an și am demarat programe de importanță națională, cu impact economic și social.” O prosteală uriașă, care arată că există o artă de a-i prosti pe proști și o plăcere a noastră, a proștilor, electorii, de a fi prostiți.

În ultimul an – dau un singur exemplu pe care îl cunosc foarte bine și care mă întristează cumplit –, în ultimul an, una dintre cele mai importante zone economice ale României, unul dintre cele mai importante organe – aș spune vital – ale economiei naționale, Complexul Energetic Oltenia, a plecat de la un punct de echilibru în care se afla în anul 2012 și a ajuns acum într-un punct de disperare.

Douăzeci de mii de familii în Oltenia depind de Turceni, Rovinari, Ișalnița și Craiova. Economia României depinde de cum funcționează acest complex energetic. Viitorul copiilor și al nepoților noștri atârnă, într-un procent dramatic de important, de viitorul Complexului Energetic Oltenia.

Știți ce se întâmplă acolo? Vă spun eu. Muntele de cărbune a ajuns la înălțimea a două blocuri cu 10 etaje puse unul peste altul. Cota de participare a Complexului Energetic Oltenia la coșul energetic al României scade dramatic în fiecare zi. Așa-zisa energie verde, sprijinită de Guvern și de cercuri culte sau oculte, începe ușor-ușor să scoată tot ceea ce înseamnă energie termo și hidro de pe piața românească, făcând ca kilowattul să crească, nivelul de trai să scadă și șomajul să bată la ușa Olteniei. Închei prin a spune că este trist să fii reprezentantul, fie și vremelnic, în Senatul României al unui popor care, repet, cu fervoare așteaptă să fie prostit de noi, de politicieni, iar noi deținem o artă de a-i prosti absolut unică în Europa.

Mihai Viorel Fifor

#55826

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică: „Învățământul românesc – prioritate maximă”.

Învățământul românesc este într-o permanentă stare de criză. De mai bine de 20 de ani asistăm la bulversarea școlii românești sub pretextul unei interminabile reforme. Învățământul preuniversitar a fost supus în permanență experimentelor miniștrilor de resort, fiecare dorindu-și să-și pună amprenta pe schimbarea din sistem.

În acest moment, este imperios ca experimentele să înceteze, școala având nevoie urgentă de stabilitate, predictibilitate, bună finanțare și o programă școlară real adaptată la nevoile actuale ale societății românești.

De ce spun asta? Vă dau doar exemplul județului Dolj, care continuă să se situeze în fruntea județelor cu cel mai mare număr de șomeri.

La sfârșitul lunii martie, în evidențele AJOFM Dolj se aflau 28.534 de șomeri. Doar 6.141 primesc indemnizație, din care 1.091 provin din rândurile absolvenților unei forme de învățământ. O mie de tineri fără loc de muncă și care primesc ajutor de șomaj vi se poate părea un număr mic, dar vorbim doar despre absolvenții aflați în evidențele AJOFM Dolj la sfârșitul lunii martie.

Anul trecut, peste 3.000 de elevi din județul Dolj nu au reușit să promoveze bacalaureatul, peste 3.000 de tineri care nu au reușit să meargă la o facultate. De regulă, absolvenții din învățământul preuniversitar, dacă nu urmează cursurile unei facultăți, fie părăsesc granițele țării, fie cer ajutor de șomaj sau muncesc la negru în cu totul alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit. Asta, pentru că nu au absolvit o școală cu specializări pliate pe cerințele pieței. Nici măcar absolvenții de studii universitare nu reușesc să-și găsească slujbe potrivite specializării sau chiar deloc.

Mii de absolvenți ai unei forme de învățământ cer anual ajutor de șomaj de la stat pentru că nu-și găsesc loc de muncă.

Motivele sunt în permanență aceleași. Angajatorii vor lucrători calificați și cu experiență, iar majoritatea locurilor de muncă și așa puține sunt pentru meserii pentru care școala românească nu mai pregătește specialiști de foarte multă vreme. Este absolut surprinzător cu câtă seninătate reinventăm roata cu fiecare guvernare în domeniul educației. Aceasta în condițiile în care învățământul românesc are un trecut strălucit cu generații și generații de oameni care au îmbogățit în permanență patrimoniul universal prin contribuțiile lor. Dintr-o dată, descoperim ideea de școală care să pregătească într-o meserie, ideea de ucenic, ideea de absolvent calificat pentru un loc de muncă. Toate în condițiile în care angajatorii solicită, repet, tot mai apăsat, forță de muncă bine pregătită și nu doar absolvenți care pot flutura dosare întregi de diplome fără nicio acoperire în domeniul unei meserii.

Tinerii sunt descurajați, nu mai văd în școală o necesitate și, în asemenea condiții, nu trebuie să ne mai mirăm că ne aflăm pe locul 5 în Uniunea Europeană în ceea ce privește clasamentul țărilor cu cel mai mare abandon școlar și nici că suntem pe penultimul loc la rata de absolvire a învățământului universitar. Discutăm la nesfârșit de cercul vicios al sistemului paralel de învățământ, din păcate aproape obligatoriu, numit popular meditație. Mergi la meditație deseori cu dascălul de la clasă, promovezi și ai o șansă mai departe. Nu-ți permiți meditație, Dumnezeu cu mila! Acest lucru trebuie să înceteze de urgență, așa cum trebuie să înceteze și subfinanțarea cronică a sistemului de educație.

Și totuși școala românească produce elite în continuare. Ne mândrim atunci când elevii noștri vin cu premii importante de la concursuri internaționale. Din păcate, mulți dintre aceștia decid să părăsească ulterior România pentru slujbe mult mai bine plătite din alte țări.

Ce facem cu ceilalți elevi însă, cu majoritatea, cu cei care nu vor să plece din țara lor? Îi sprijinim o vreme de la bugetul de stat, crescând numărul asistaților social, doar pentru că nu am spus stop intereselor personale ale unora și altora și pentru că nu ne-am îndreptat cu adevărat atenția către educație. Nu am văzut până acum eforturi colosale depuse de cei responsabili să creeze un sistem educațional viabil și care să nu fie schimbat în mandatul unui alt ministru.

Este nevoie de rațiune și tact. Sistemul educațional trebuie construit în România cu resursele de aici, și nu neapărat pe modelul unui alt stat european. Iar dacă totuși adoptăm modele, trebuie să le adaptăm spațiului în care trăim.

Este nevoie de o ultimă reformă a educației, o reformă în urma căreia școala românească să producă tineri bine pregătiți, care să poată aplica în viața cotidiană ceea ce au învățat în cursul anilor școlari și care să contribuie la creșterea bugetului de stat, a bunăstării țării în care cu toții trăim.

Vă mulțumesc.

Mario Ovidiu Oprea

#60939

|**Domnul Mario Ovidiu Oprea:**|| |---|---| |Agrigoroaei Ionel Andronescu Ecaterina Anghel Adrian Anghel Cristiana Irina Antonescu George Crin Laurențiu Arcaș Viorel Ardelean Ben Oni|absent absentă absent prezentă absent prezent prezent| |Ariton Ion|absent| |Atanasiu Teodor|absent| |Badea Leonardo|prezent| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Barbu Daniel Constantin|absent|Iliescu Lucian|prezent| |---|---|---|---| |Barbu Tudor|prezent|Ilieșiu Sorin|prezent| |Bădălău Niculae|absent|Ioniță Dan Aurel|prezent| |Bălu Marius|absent|Iovescu Ioan|prezent| |Belacurencu Trifon|absent|Isăilă Marius Ovidiu|prezent| |Bereanu Neculai|absent|Jipa Florina Ruxandra|absentă| |Biró Rozalia Ibolya|prezentă|Klárik László Attila|prezent| |Blaga Vasile|absent|László Attila|prezent| |Boagiu Anca Daniela|absentă|Lazăr Sorin Constantin|prezent| |Boboc Cătălin|absent|Luchian Dragoș|absent| |Bodea Cristian Petru|absent|Luchian Ion|prezent| |Bodog Florian Dorel|absent|Marian Dan Mihai|absent| |Boeriu Valeriu Victor|prezent|Marian Valer|absent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|absent|Marin Nicolae|prezent| |Bujor Dumitru Marcel|prezent|Markó Béla|absent| |Bumbu Octavian Liviu|prezent|Mazăre Alexandru|prezent| |Burlea Marin|absent|Mihai Cristian Dănuț|prezent| |Butnaru Florinel|absent|Mihai Neagu|absent| |Butunoi Ionel Daniel|prezent|Mihăilescu Petru Șerban|absent| |Cadăr Leonard|prezent|Miron Vasilica Steliana|absentă| |Calcan Valentin Gigel|prezent|Mitu Augustin Constantin|prezent| |Câmpeanu Mariana|absentă|Mocanu Victor|absent| |Chelaru Ioan|prezent|Moga Nicolae|prezent| |Chiriac Viorel|prezent|Mohanu Nicolae|prezent| |Chiru Gigi Christian|prezent|Mora Ákos Daniel|prezent| |Chiuariu Tudor Alexandru|absent|Motoc Octavian|prezent| |Ciorbea Victor|absent|Mutu Gabriel|absent| |Coca Laurențiu Florian|prezent|Nasta Nicolae|absent| |Constantinescu Florin|prezent|Neagu Nicolae|absent| |Cordoș Alexandru|absent|Neculoiu Marius|absent| |Corlățean Titus|absent|Nicoară Marius Petre|absent| |Coste Marius|prezent|Nicolae Șerban|prezent| |Cotescu Marin Adrănel|prezent|Nicula Vasile Cosmin|absent| |Crețu Gabriela|prezentă|Nistor Vasile|prezent| |Cristache Iulian|prezent|Niță Mihai|prezent| |Cristina Ioan|absent|Nițu Remus Daniel|prezent| |Croitoru Cătălin|absent|Obreja Marius Lucian|prezent| |Deneș Ioan|prezent|Olosz Gergely|absent| |Dincă Mărinică|absent|Oprea Dumitru|absent| |Dobra Dorin Mircea|prezent|Oprea Gabriel|absent| |Dobrițoiu Corneliu|prezent|Oprea Mario Ovidiu|prezent| |Donțu Ovidiu Liviu|prezent|Oprea Ștefan Radu|absent| |Drăghici Damian|absent|Pașca Liviu Titus|prezent| |Dumitrescu Cristian Sorin|absent|Pașcan Emil Marius|absent| |Dumitrescu Florinel|prezent|Pataki Csaba|absent| |Dumitrescu Iulian|absent|Pavel Marian|absent| |Durbacă Eugen|prezent|Păran Dorin|absent| |Duruț Aurel|prezent|Păunescu Teiu|prezent| |Ehegartner Petru|prezent|Pelican Dumitru|absent| |Federovici Doina Elena|prezentă|Pereș Alexandru|prezent| |Fifor Mihai Viorel|absent|Pop Gheorghe|prezent| |Filip Petru|absent|Pop Liviu Marian|prezent| |Firea Gabriela|absentă|Popa Constantin|absent| |Florian Daniel Cristian|absent|Popa Florian|absent| |Flutur Gheorghe|absent|Popa Ion|prezent| |Frătean Petru Alexandru|absent|Popa Mihaela|prezentă| |Geoană Mircea Dan|absent|Popa Nicolae Vlad|absent| |Ghilea Găvrilă|absent|Popescu Corneliu|absent| |Ghișe Ioan|absent|Popescu Dumitru Dian|prezent| |Grapă Sebastian|absent|Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton|absent| |Greblă Toni|absent|Purec Ion Simeon|prezent| |Grigoraș Viorel|prezent|Rădulescu Cristian|prezent| |Hașotti Puiu|prezent|Rogojan Mihai Ciprian|absent| |Ichim Paul|absent|Roșca-Stănescu Sorin Ștefan|prezent| |Igaș Traian Constantin|prezent|Rotaru Ion|prezent|

|12|MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI,PARTEA a II-a, Nr. 61/16.V.2013|MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI,PARTEA a II-a, Nr. 61/16.V.2013|MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI,PARTEA a II-a, Nr. 61/16.V.2013|| |---|---|---|---|---| |Saghian Gheorghe||prezent|Valeca Șerban Constantin|absent| |Savu Daniel Sârbu Ilie Secășan Iosif Severin Georgică Silistru Doina||absent absent absent absent prezentă|Vasiliev Marian Vâlcov Darius Bogdan Vegh Alexandru Verestóy Attila|prezent absent prezent prezent| |Solomon Antonie||absent|Vochițoiu Haralambie|prezent| |Stoica Ștefan Stuparu Timotei Suciu Matei Șova Dan Coman Tánczos Barna||prezent prezent absent absent prezent|Voinea Florea Volosevici Andrei Liviu Vosganian Varujan Zisu Ionuț Elie|prezent prezent absent absent| |Tămagă Constantin Tătaru Dan||prezent prezent|**Domnul Florin Constantinescu:**|| |Tătaru Nelu||prezent|Bună ziua, stimați colegi!|| |Teodorovici Eugen Orlando Tișe Alin Păunel Toma Ion||absent absent absent|Declar deschisă ședința plenului Senatului și vă anunț c din totalul de 175 de senatori, și-au înregistrat prezența 85 senatori.|| |Todirașcu Valeriu Tomoiagă Ștefan Liviu Tudor Doina Anca||absent absent absentă|Cvorumul legal nefiind îndeplinit, declar ședința încheia Vă mulțumesc.|| |Țapu-Nazare Eugen||absent||| |Ungureanu Mihai Răzvan||prezent|_Ședința s-a încheiat la ora 11.00._||

Declar deschisă ședința plenului Senatului și vă anunț că, din totalul de 175 de senatori, și-au înregistrat prezența 85 de senatori.

Cvorumul legal nefiind îndeplinit, declar ședința încheiată. Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Ședința