Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,
Este, pentru mine, extrem de regretabil ca, după 25 de ani de muncă politică, 21 de ani de membru al Camerei Deputaților și al Parlamentului României, de aproape 10 ani vicepreședinte al Camerei Deputaților, să vin astăzi în fața dumneavoastră într-o asemenea postură.
Vă cer scuze dumneavoastră pentru această stare de fapt. Regret că pe familia mea, pe cei pe care îi am, pe prietenii mei, pe cei care au avut încredere în mine, chiar pe dumneavoastră vă pun într-o asemenea situație, dar viața oferă și asemenea situații și important este să fii demn și să le treci cu maximă responsabilitate.
Intervenția mea nu se dorește a fi o pledoarie în favoarea nevinovăției, acest lucru îl voi face în fața instanței de judecată și vă asigur că mă voi strădui să aduc toate probele care să conveargă spre o asemenea stare.
Astăzi vreau să prezint însă în fața dumneavoastră, cu tot respectul pe care l-am manifestat de-a lungul timpului față de această nobilă demnitate, argumente din care să rezulte netemeinicia solicitării ministrului justiției de a se lua măsura arestării preventive, pentru a prezenta date, dovezi care să arate că o asemenea măsură excepțională nu este în interesul cauzei, nu este în interesul justiției și, în ultimă instanță, nu este în interesul dreptății.
Am să fac o scurtă trecere în revistă a stării de fapt pentru a vedea și a avea imaginea exactă a ceea ce s-a întâmplat, pentru că, în opinia mea, evenimentele acestea sunt într-un conflict cu democrația, sunt într-un conflict cu statul de drept, sunt într-un conflict cu o justiție dreaptă.
De-a lungul celor 21 de ani, am luptat și am susținut statul de drept, am susținut promovarea acelor legi care să consolideze și să dezvolte democrația în România, am susținut fără nicio reținere ca în România să se întemeieze un stat de drept și o justiție independentă și dreaptă.
În ce măsură acest lucru se realizează, o să vă dați seama și din cele ce o să vă relatez.
În fapt, în dimineața zilei de 26 noiembrie, la ora 7.35, am fost sunat de un comisar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, prin care mi se spunea că sunt invitat la această instituție.
I-am spus că sunt la Bistrița și că voi pleca spre București cu primul avion, din Cluj. I-am comunicat că primul avion este la ora 13.45 și că în jurul orei 15.00 voi fi în București, iar în jurul orei 16.00, cel târziu, voi fi la Direcția Generală Anticorupție.
Am căzut de acord asupra acestui lucru, fără să existe vreo reacție de nemulțumire din partea cuiva.
M-a întrebat dacă am mașină sau dacă să vină dânșii să mă ia.
Evident că le-am spus că am mașină și să nu facă o cheltuială inutilă pentru deplasarea la aeroport.
La coborârea din avion, am fost luat cu mandat, absolut inutil și abuziv, pentru că nu am refuzat să mă prezint și eram în drum spre Direcția Națională Anticorupție. Mi-au explicat că pentru operativitate se impune o asemenea măsură și că traficul e foarte aglomerat și să ajung mai repede, să se facă audierea. Am ajuns mai repede, dar am așteptat o oră și 42 de minute până când am intrat să fiu audiat.
Am intrat, mi s-a prezentat procesul-verbal prin care eu eram suspect de săvârșirea a două fapte: complicitate la abuz în serviciu și trafic de influență. După 10 minute de la semnarea acestui proces-verbal, mi s-a cerut să semnez un alt proces-verbal în care eram deja inculpat, fără ca în prealabil să aibă loc vreo discuție, vreo declarație, vreo prezentare suplimentară de probe din care să rezulte că se impune transformarea mea din suspect în inculpat.
Am plecat după 35 de minute de audiere, cu precizarea că voi da o declarație în momentul în care o să mi se pună la dispoziție toate datele din care să rezulte vinovăția mea. Evident că știam că a doua zi se va cere aprobarea reținerii mele.
Ce stă la baza dosarului penal a cărui parte sunt? Un denunț. Un denunț al unui domn pe nume Alexandrescu Ion Adrian, de profesie preot la o biserică din Chitila sau la biserica din Chitila, denunț care a fost dat în 11 aprilie 2014, în timp ce era încarcerat la... cred că la Penitenciarul din Găești, dacă bine am reținut, unde avea de executat o pedeapsă de doi ani și jumătate pentru corupție.
Denunțătorul spune că, și am să vă citez _ad litteram_ din textul olograf al denunțului: „în una din seri” – nici ziua, nici săptămâna, nici luna –, „în una din seri administratorul bisericii, Toma Victor, îl anunțase că în biroul său de la Parohia Chitila s-a iscat o ceartă între Remus Baciu, Rotaru Mihai, Diacomatu Sergiu” – toți părți în momentul acesta în acest dosar – „și Florin Cioară”.
„După ce spiritele s-au liniștit, cu concursul preotului, aceștia au plecat cu toții, în momentul în care, la poarta bisericii, cu o mașină de culoare neagră, nu-mi amintesc marca, a venit domnul deputat Oltean Ioan. S-a urcat în mașina ML Mercedes a domnului Mihai Rotaru, timp în care șoferul lui Mihai Rotaru coboară din mașină cu un sac de culoare neagră, în care am înțeles că era o importantă sumă de bani în euro.” De unde a înțeles, de unde și-a dat seama că erau euro sunt lucruri care nu rezultă de nicăieri.
„Domnul deputat Ioan Oltean a plecat în mare viteză” – vă rog să rețineți! –, „șoferul a coborât din mașină cu un sac de culoare neagră în care am înțeles că era o importantă sumă de bani în euro” – atât, nu spune că acest sac cu bani
a fost remis deputatului Ioan Oltean, spune doar că deputatul Ioan Oltean a plecat în mare viteză.
Acesta este denunțul, atât și nimic mai mult!
În 25 noiembrie, cu o zi înainte de a fi invitat la DNA, același denunțător dă o declarație, o declarație care sună în felul următor, redau iar exact citatul și declarația denunțătorului Alexandrescu Adrian:
„Declar faptul că și Ioan Oltean a venit o singură dată în curtea bisericii, cu autoturismul de serviciu. Am observat că avea șofer, ocazie cu care Mihai Rotaru i-a înmânat o sumă de bani, din câte îmi aduc aminte, aproximativ 600.000 de euro. Acest fapt s-a întâmplat spre sfârșitul anului 2010. Și-mi aduc aminte că într-o seară Mihai Rotaru a intrat la mine în birou, unde se mai afla și Baciu Remus, având asupra sa o borsetă și un sac menajer de culoare neagră, legat cu șnur galben. Atunci Mihai Rotaru a intrat nervos în birou și a avut o discuție aprinsă cu Remus Baciu. După această discuție, așa cum am arătat anterior, în curtea bisericii a venit Ioan Oltean, iar Rotaru a ieșit din birou, având asupra sa sacul menajer în care am dedus că era suma de 600.000 de euro, i l-a înmânat lui Ioan Oltean, acesta din urmă a plecat, iar Mihai Rotaru s-a întors în birou.”
Vă rog să observați că nici aici nu se precizează nici măcar cu aproximație ziua, luna, săptămâna în care am fost în Chitila.
Această declarație nu mai corespunde cu primul denunț. Dacă ați reținut, în primul denunț, erau prezente patru persoane la părintele în birou: Diacomatu, Baciu, Rotaru și Florin Cioară. Acum, în birou sunt doar două persoane: Rotaru și Baciu. Atunci, întreg evenimentul s-a desfășurat în curte: șoferul lui Rotaru a coborât din mașină cu un sac cu bani pe care nu l-a remis nimănui; aici, sacul cu bani se află în birou, dar iese Rotaru din birou și mi-l înmânează.
Sunt neconcordanțe care dovedesc în mod indubitabil că este o declarație mincinoasă.
Această declarație este infirmată în termeni preciși de către Remus Baciu, parte în acest proces și reținut acum, prezent, conform declarației preotului, și în prima fază, și în faza a doua.
În declarația de la dosarul cauzei, Remus Baciu, prieten, de altfel, cu părintele, spune textual: „Pe Ioan Oltean nu l-am văzut niciodată la biserica din Chitila.”
Nu există la dosar nicio probă, scrisă, nescrisă, nicio declarație a nimănui, martori, părți, care să confirme prezența mea la Chitila și intrarea în posesia acestei sume de bani.
Există multe neconcordanțe în dosar. În referatul prin care se cere arestarea se spune că aș fi primit acești bani pe parcursul întregului an 2010; delatorul, denunțătorul spune că i-am primit o singură dată: o dată, 600..., o dată, aproximativ 600.000.
Declar cu maximă responsabilitate că nu am călcat niciodată, dar niciodată, în localitatea Chitila, că nu am fost, evident, niciodată în curtea bisericii din Chitila, că nu l-am cunoscut niciodată pe acest denunțător și că nu am luat niciodată această sumă de bani de la Mihai Rotaru.
Acestea sunt datele, sunt faptele care mi se impută și care fac obiectul dosarului despre care am vorbit.
Se pune problema că un denunț al unui om care nu se află în stare de libertate și se află încarcerat câtă valoare are, câtă valoare juridică, câtă valoare morală, câtă credibilitate?
Se pune problema dacă un om poate fi arestat, un om poate fi umilit, unui om i se poate distruge o carieră de-o viață, i se poate distruge familia în temeiul unui denunț mincinos, un denunț care nu se coroborează cu nicio altă
probă, repet: nicio altă probă nu există la dosar, noi nu am văzut-o, care să vină și să susțină această stare de fapt enunțată.
Sigur, am cerut Direcției Naționale Anticorupție administrarea unor probe prin care eu să-mi dovedesc nevinovăția.
Problema care se pune este astăzi dacă se impune arestarea preventivă a mea.
Așa cum știți și cum știm cu toții, arestarea preventivă este o măsură excepțională care se ia atunci când sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute în Codul de procedură penală, condiții limitativ și expres prevăzute, și anume în art. 202 se spune că măsura arestării preventive poate fi dispusă de către instanța de judecată dacă există probe sau indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.
V-am spus mai înainte că nu există niciun indiciu, nicio probă care să susțină existența sau săvârșirea acestui fapt.
Se mai spune că această măsură se ia dacă această suspiciune rezonabilă se coroborează cu alte date, și anume dacă măsura în sine este în favoarea desfășurării normale a procesului penal, dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la împiedicarea desfășurării normale a procesului penal, dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar crea posibilitatea sustragerii acestuia de la urmărirea penală, dacă arestarea ar împiedica săvârșirea altor infracțiuni.
Toate acestea, sigur, se coroborează cu gravitatea faptei, cu circumstanțele în care s-a produs fapta respectivă, cu anturajul, cu mediul în care îmi desfășor activitatea, cu antecedente penale, dacă există, sau cu alte împrejurări care ar putea să pună în dificultate bunul mers al cercetării penale, toate acestea, sigur, coroborând sau ducând la concluzia că prin arestarea mea s-ar înlătura o stare de pericol social.
Stimați colegi,
Ne știm de atâția ani de zile cu unii, cu unii mai puțin. Nu știu în ce măsură, dacă aș rămâne în libertate, aș fi un pericol social. O să apreciați dumneavoastră acest lucru.
Vă asigur însă că nu mă fac vinovat de săvârșirea acestor fapte, că nu m-am sustras niciodată de la actul de cercetare penală, că, în momentul în care am fost citat, am dat curs acestei invitații, că am avut și am o conduită – zic eu – exemplară în relația cu procurorul de caz și cu orice instituție care e abilitată să cerceteze o asemenea cauză, că nu am antecedente penale, că mă voi prezenta la DNA ori de câte ori voi fi chemat pentru a colabora și a da toate informațiile necesare rezolvării acestei cauze.
Vă asigur de dorința mea sinceră de a contribui la rezolvarea corectă a acestui caz.
Vă asigur că această cerere de încuviințare a arestării mele preventive este una nejustificată, fără temei juridic, că este un abuz pe care personal îl resping cu vehemență.
Mai precizez că procesul s-a desfășurat normal până acum, că este într-o fază avansată de cercetare penală și că nu am cum să influențez negativ bunul mers al anchetei, al cercetării penale și al finalizării dosarului, și că nu există, repet, absolut niciun temei care să justifice arestarea mea.
Vă asigur, stimați colegi, că ceea ce v-am spus astăzi aici am spus și la Comisia juridică, de disciplină și imunități. Sigur, mi s-a spus: „Aici nu vă apărați, aici este vorba de un vot politic. În consecință, înțelegeți.” Am înțeles. Înțeleg și aici. Am înțeles întotdeauna, dar am simțit nevoia să vă informez corect despre ceea ce se întâmplă, spunându-vă că, dacă dreptatea pe care noi o promovăm și o susținem
se face cu prețul abuzului, atunci dreptatea este mai abuzivă decât abuzul în sine.
Sunt pregătit, stimați colegi, pentru orice măsură. Sunt pregătit să fac față la orice urmează de azi încolo.
Sunt un om care are responsabilitatea gesturilor și a greșelilor. Sunt un om care îmi asum ceva atunci când greșesc, așa cum pot să-mi asum și votul care va fi, indiferent ce va spune el. Nu vă cer să votați într-un fel sau altul. Ceea ce vă cer este doar un singur lucru: să vă gândiți, la modul foarte serios, că ceea ce mi s-a întâmplat mie vi se poate întâmpla și dumneavoastră.
Eu vă mulțumesc pentru atenție. Vă mulțumesc pentru modul în care de-a lungul timpului am colaborat. Probabil că aici se pune punct. În situația în care se va pune punct, vă doresc să aveți sărbători fericite și să nu uitați un lucru: Parlamentul este instituția fundamentală într-un stat de drept. Și, dacă el nu este puternic, dacă el nu este drept, dacă el nu este democratic, nicio altă instituție din țara respectivă nu este dreaptă și nu este corectă.
Vă mulțumesc.
Toate cele bune!
Să auzim numai de bine!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.