Victor Mocanu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

„Crimeea – o lecție dură din care trebuie să învățăm” Doamnelor și domnilor senatori,

Am urmărit cu interes și îngrijorare etapele conflictului internațional din Ucraina, care au debutat cu ample demonstrații cauzate de refuzul lui Viktor Ianukovici de a semna Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, au continuat cu înlăturarea președintelui ucrainean și au culminat cu anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia autocratului și imprevizibilului Vladimir Putin.

Uniunea Europeană, Republica Moldova și, evident, România trebuie să învețe din lecția reprezentată de anexarea Crimeei de către Rusia. Uniunea Europeană trebuie să-și recunoască limitele și eșecurile din politica sa externă referitoare la Ucraina și să schimbe strategia de negociere cu statele din estul Europei.

Negocierile amănunțite și fără substanță concretă pot avea rolul în această perioadă de a deziluziona populația acestor state și de a favoriza un curent popular prorus susținut de argumentul permanent al gazelor naturale ieftine.

Republica Moldova este obligată la fermitate în această perioadă. Contextul intern din această țară nu este unul care să ajute neapărat în această perioadă de criză internațională. În Moldova vor avea loc, în acest an, alegeri și vreau să amintesc aici intenția anunțată de socialiști și de comuniști de a miza pe o reorientare euroasiatică a țării. Sunt totuși aceiași lideri care, sub comanda lui Vladimir Voronin, favorizau acum câțiva ani demersul integrării europene. Conducerea politică actuală a Republicii Moldova trebuie să demaște această ambivalență, să lupte pentru realizarea unui consens național în jurul opțiunii proeuropene și să convingă electoratul că integrarea în Uniunea Europeană reprezintă singura opțiune pozitivă a poporului moldovean.

România trebuie să tragă și ea câteva învățăminte din conflictul ruso-ucrainean și să acționeze în consecință dacă dorește să ajute cu adevărat Republica Moldova.

În primul rând, președintele țării trebuie să nu mai provoace Rusia prin declarații războinice, acestea nefiind altceva decât niște evidente gafe de politică externă. România este, din punct de vedere geopolitic, pe un culoar cu rol de tampon între Uniunea Europeană și Federația Rusă, singurul rol important pe care ne putem permite să-l jucăm fiind acela de negociator și moderator.

În al doilea rând, România nu trebuie să mai agite steagul unionist, pentru că, jucat în contextul internațional al unei Europe de Est marcate de o Rusie revizionistă, ideea unirii cu Republica Moldova nu ajută la nimic, dimpotrivă, creează mari probleme țării vecine.

În al treilea rând, România trebuie să trezească din amorțire Uniunea Europeană și să insiste asupra necesității de a accelera procesul de integrare economică a Moldovei prin schimbarea strategiei de negociere.