Ecaterina Andronescu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot respectul pe care îl port tuturor colegilor din Parlament, dați-mi voie să nu fiu de acord cu ce s-a spus mai devreme de la acest microfon.

Sunt departe de a spune că în învățământ totul este perfect, dar să ne urâțim noi pe noi înșine mi se pare că este de neacceptat, cu atât mai mult cu cât vocea aceasta răsună în Senatul României.

Sunt foarte multe probleme de învățământ. Iertați-mă, domnule senator, dar vreau să vă spun că am introdus aceste amendamente în lege tocmai uitându-ne la ceea ce fac alții de foarte mulți ani de zile.

O țară vecină nouă are învățământul liceal obligatoriu de mai bine de 20 de ani, Anglia are învățământ obligatoriu de la trei ani. La ei ne uităm atunci când încercăm să aducem câte ceva care să amelioreze calitatea învățământului, nu să distrugă calitatea acestui învățământ.

În același timp, aș vrea să vă asigur că sunt oameni responsabili. Și părinții sunt responsabili. Și părinții să știți că sunt cei care fac diferența dintre o școală cu performanță și o școală cu mai puțină performanță. De aceea, probabil, în viitoarea Lege a învățământului trebuie să cântărim mai bine și să așezăm responsabilitățile fiecărei părți atunci când vorbim de un copil în jurul căruia trebuie să ne așezăm pentru educația lui.

În același timp, aș vrea să vă spun că, după opinia mea, vorbim prea mult de schimbări și ele sunt, din păcate, prea puține. Conținuturile din curriculum sunt nemodificate de circa 20 de ani. Examenul de capacitate se dă la fel de circa 20 de ani, bacalaureatul se dă cu aceleași discipline de aproape 10 ani și în aceeași formulă, aproape. Că dăm examenele într-un moment sau altul, astea sunt lucruri care încearcă să vină în sprijinul celor care susțin aceste examene, fie că este vorba de copii, fie că este vorba de familiile lor.

De aceea, cu tot respectul, vă rog încă o dată să acceptați aceste amendamente și să votați propunerea legislativă pe care am susținut-o.

Vă mulțumesc.