Sorin Constantin Lazăr

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Astăzi mă voi referi la „Transparența în administrația publică”.

Doresc să vă atrag atenția asupra unui atribut esențial al unei administrații publice, și anume transparența. Caracteristică tranșantă a actualului stil european de administrare democratică a treburilor publice, transparența este, pentru societățile contemporane, un concept care a devenit o cerință indispensabilă în promovarea altor principii democratice și valori umane la nivelul comunităților locale.

Să nu uităm că transparența constituie una dintre cele mai remarcabile consecințe ale amplificării presiunii și controlului social asupra organelor administrației publice.

În epoca noastră informațională, revendicările transparenței sunt explicate și de schimbările importante ce se produc în mentalitatea socială. Mulți oameni nu mai doresc să fie conduși fără să înțeleagă finalitățile și motivațiile administrației. Iar în cadrul societăților în tranziție transparența a fost salutată ca simbol imanent al libertății. Ea este în egală măsură un element primordial, a cărui acceptare trebuie să faciliteze trecerea de la un sistem al hotărârilor centralizate și opace la cel al deciziilor adoptate democratic, într-un cadru transparent.

Dreptul cetățenilor de a fi informați și obligația autorităților de a informa sunt consfințite în țara noastră prin norme constituționale, care obligă autoritățile administrației publice să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Fără doar și poate, informația este oxigenul democrației, iar democrația ar fi de neconceput fără accesul liber al publicului la informație. Lipsa transparenței în viața politică și în actul de guvernare reprezintă unul dintre obstacolele cel mai greu de depășit către o societate democratică, în care cetățenii să aibă încredere în oamenii politici și în guvernanți. Dar informația nu reprezintă numai o necesitate pentru cetățeni, ea este și un element esențial al unei bune conduceri. Istoria mai veche sau mai recentă ne arată că o guvernare proastă are nevoie de secrete pentru a putea rezista, dar și realitatea că secretomania și autoritarismul guvernărilor duc, în mod inevitabil, la proliferarea abuzului, corupției și ineficienței și, în final, la falimentul regimurilor de acest tip. Cu toate acestea, majoritatea guvernelor preferă să-și administreze unele afaceri în secret. Chiar și guvernele democratice preferă să-și administreze majoritatea afacerilor la adăpost de ochii publicului. Prea adesea guvernele tratează informația oficială drept proprietatea lor, în loc de a o privi drept un bun pe care îl dețin și-l păstrează în numele poporului.

De aceea, accesul neîngrădit al cetățenilor la informația de interes public și participarea lor la luarea deciziilor sunt considerate două dintre premisele cele mai importante ale unei guvernări democratice și responsabile. Informația le permite cetățenilor, pe de o parte, să aprecieze în cunoștință de cauză acțiunile administrației, iar, pe de altă parte, să participe în mod avizat la dezbaterile și la luarea deciziilor care-i privesc.