Traian Băsescu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor senatori,

Am de făcut o declarație și nici măcar nu i-aș spune politică, chiar dacă așa se numește acest moment al Senatului. Este o declarație despre justiție și despre nevoia de a pune capăt falsurilor din justiție și judecății fără probe.

În primul rând, plec de la premisa că avem nevoie urgentă de desecretizarea protocolului SRI–Înalta Curte de Casație și Justiție. Sigur, doamna președinte Tarcea ne vorbește despre eforturile dânsei pentru desecretizare, dar, până când nu va fi public acest protocol, nu vom înțelege mecanismele prin care unele complete de judecată condamnă, așa-numitele canale ale instanțelor.

Aș pleca de la un document care a fost reprodus de presă ieri – o adresă a DNA-ului către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care i se cerea, prin care răspundea DNA-ul la întrebarea dacă într-un dosar penal a fost implicat SRI-ul.

Și răspunsul suna cam așa: „DNA a răspuns judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție privind colaborarea cu SRI. Referitor la cooperarea dintre DNA și SRI în instrumentarea dosarului nr. (...), menționăm că sprijinul concret furnizat de SRI a constat în furnizarea de informații cu privire la săvârșirea unor infracțiuni. Aceste informații nu au fost folosite ca probe și nu au stat la baza actului de sesizare a instanței de judecată.”

Un alt lucru pe care-l spune DNA-ul este că „sprijinul acordat de SRI către DNA s-a realizat în aplicarea următoarelor dispoziții legale...” și înșiră DNA-ul Legea nr. 304/2004 ca izvor al cooperării DNA–SRI, mai menționează Ordonanța de urgență nr. 43/2002 privind DNA-ul, mai menționează DNA-ul, ca probă a legalității acțiunilor sale, Legea nr. 14/1992 și Codul de procedură penală, făcând o adevărată pledoarie cu privire la legalitatea cooperării SRI–DNA.

În mod categoric, eu nu contest că SRI-ul este obligat să pună la dispoziția organelor de anchetă informațiile pe care le culege în activitatea sa. Dar, înainte de a trece mai departe, vreau să citesc un articol din Legea nr. 182, care spune așa: „Nicio prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informații de interes public sau al ignorării Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și a celorlalte tratate la care România este parte.”

În baza acestui articol, o să citesc fragmente dintr-un document marcat strict secret. Este vorba de un document al Unității Militare 0198 București, a Serviciului Român de Informații, un document din data de 9.11.2011, care mi-a parvenit acum câteva luni. Și niciodată nu l-aș fi făcut public dacă nu vedeam minciuna din adresa DNA către Înalta Curte de Casație și Justiție. N-am să citesc mult din acest document. Vă pot spune că acest document vorbește despre oameni care se află într-un dosar penal, oameni care au săvârșit infracțiuni, dar despre care DNA-ul nu ne spune mare lucru. Și pentru a fi concludent în motivul pentru care fac public acest document, o să citesc câteva pasaje din el.